ICCJ. Decizia nr. 998/2005. Contencios. Anulare adresă emisă de C.C.C.L.R.A,acordare titlu de " LUPTĂTOR ". Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 998/2005
Dosar nr. 7916/2004
Şedinţa publică din 17 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa atacată cu recurs, sentinţa civilă nr. 133 din 21 iunie 2004, pronunţată în dosarul nr. 310/2004, Curtea de Apel Galaţi a respins ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul D.I., în contradictoriu cu Comisia pentru Constatarea Calităţii de Luptător în Rezistenţa Anticomunistă din cadrul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut în esenţă, următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamantul a cerut anularea deciziei nr. 1292/2001 din 4 septembrie 2003, adoptată de Comisia de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei şi obligarea acestuia să-i acorde calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă, potrivit prevederilor OUG nr. 214/1999, precum şi plata unor daune morale de 100.000 dolari SUA.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că a desfăşurat activităţi anticomuniste şi că începând cu 8 noiembrie 1980, a fost supus urmăririi informative din partea organelor de securitate, care au luat măsuri împotriva sa.
Comisia pârâtă a apreciat că activitatea reclamantului şi măsurile luate împotriva sa de către fostele organe ale securităţii, nu îndeplinesc cerinţele art. 1 - 3 din OUG nr. 214/1999.
În considerentele soluţiei de respingere, ca nefondată, a acţiunii, instanţa de fond a motivat că activitatea şi măsurile luate împotriva reclamantului, de către fostele organe ale securităţii, nu se încadrează nici în prevederile art. 2 şi nici în cele ale art. 3 din OUG nr. 214/1999, Decizia autorităţii administrative fiind legală şi temeinică.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs, reclamantul care, fără a-şi încadra criticile în prevederile art. 304 - 3041 C. proc. civ., a susţinut că hotărârea instanţei de fond este greşită, reluând apărările făcute la fond, potrivit cărora măsurile de avertizare şi de urmărire informativă luate împotriva sa de către organele fostei securităţi, se încadrează în prevederile OUG nr. 214/1999, fiind îndreptăţit să i se acorde calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 1 din OUG nr. 214/1999, privind acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, persoanelor condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive politice, precum şi persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, prin această ordonanţă de urgenţă se recunoaşte calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă desfăşurată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, persoanelor care au fost condamnate pentru infracţiuni din cele enumerate la art. 2 ori au fost supuse unor măsuri administrative abuzive, dintre cele arătate la art. 3.
În conformitate cu art. 3 din OUG nr. 214/1999, prin măsuri administrative abuzive se înţelege orice măsuri luate de organele fostei miliţii sau securităţi ori de alte organe, ca urmare a săvârşirii unei fapte, în scopurile menţionate la art. 2 alin. (1), în baza cărora s-a dispus:
- privare de libertate în locuri de deţinere sau pentru efectuarea de cercetări;
- internarea în spitale de psihiatrie:
- stabilirea de domiciliu obligatoriu;
- strămutarea într-o altă localitate;
- deportarea în străinătate, după 23 august 1944, din motive politice.
Dar, din probele administrate aflate la dosarul cauzei, rezultă că, într-adevăr, în perioada 8 noiembrie 1980 - 28 octombrie 1987, recurentul-reclamant s-a aflat în „supraveghere informativă prioritară, pentru manifestări necorespunzătoare şi comentarii negative la adresa conducerii superioare de partid", acesta situându-se „pe o poziţie duşmănoasă faţă de realizările poporului nostru, comentând tendenţios, fapt pentru care a fost necesară luarea măsurii de influenţare pozitivă".
Din nici o dovadă aflată la dosar nu rezultă că împotriva recurentului-reclamant s-ar fi luat vreuna din măsurile administrative abuzive enumerate limitativ de art. 3 din OUG nr. 214/1999, astfel că, în mod judicios au reţinut instanţa de fond şi Comisia de aplicare a OUG nr. 214/1999, că acesta nu îndeplineşte condiţiile legale, pentru a-i fi acordată calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă, chiar dacă a avut unele atitudini anticomuniste, pentru care a fost supus unor măsuri de supraveghere informativă şi influenţare pozitivă din partea organelor fostei securităţi.
În concluzie, instanţa de recurs consideră că intenţia legiuitorului a fost aceea de a se acorda calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă, doar persoanelor care au fost condamnate pentru infracţiuni dintre cele enumerate la art. 2, precum şi celor împotriva cărora au fost luate măsuri administrative abuzive dintre cele enumerate la art. 3 din OUG nr. 214/1999, iar nu tuturor celor care au avut atitudini, manifestări, etc. anticomuniste, fără a suporta şi consecinţele prevăzute la art. 2 sau 3 din această ordonanţă de urgenţă.
Astfel fiind, recursul de faţă va fi respins ca nefondat, soluţia recurată şi actul administrativ atacat fiind legale şi temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.I. împotriva sentinţei civile nr. 133 din 21 iunie 2004, a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 986/2005. Contencios. Anulare răspuns şi... | ICCJ. Decizia nr. 1677/2005. Contencios. Anulare măsură... → |
|---|
