ICCJ. Decizia nr. 1679/2005. Contencios. Anulare dispoziţie şi reintegrare în funcţie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1679/2005
Dosar nr. 8077/2004
Şedinţa publică din 15 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 1 octombrie 2003, reclamantul P.I. a chemat în judecată Inspectoratul Judeţean de Poliţie Argeş, Şeful Inspectoratului Judeţean de Poliţie Argeş şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, solicitând anularea sancţiunii cu retrogradarea din funcţie, aplicată prin Ordinul nr. 0585 din 15 ianuarie 2001; reintegrarea în funcţie; plata diferenţelor salariale şi a daunelor morale, cu suma de 10.000.000 lei.
În motivarea cererii sale, reclamantul a susţinut că menţinerea sancţiunii nu se mai justifică, întrucât prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă s-a infirmat disproporţia între posibilităţile sale legale de câştig şi cheltuielile efectuate.
Prin sentinţa civilă nr. 111 din 15 septembrie 2004, Curtea de Apel Piteşti a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Administraţiei şi Internelor şi în fond, a respins acţiunea reclamantului, ca fiind tardiv formulată, faţă de împrejurarea că ordinul sancţionator a fost adus la cunoştinţa acestuia, la 17 octombrie 2001, iar sesizarea instanţei de contencios administrativ s-a făcut la 1 octombrie 2003, cu mult peste termenul de un an prevăzut de dispoziţiile art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990.
În ce priveşte Ministerul Administraţiei şi Internelor, s-a reţinut că acesta nu poate avea calitate procesuală pasivă, întrucât obiectul acţiunii nu l-a constituit Raportul Grupului de Control.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, P.I. care a susţinut că obiectul cererii l-a constituit obligarea pârâţilor să revină asupra sancţiunii ce i-a fost aplicată, având în vedere că însăşi Regulamentul de recompensare şi aplicare a sancţiunilor prevede posibilitatea revocării sancţiunii.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale a Ministerului Administraţiei şi Internelor, contestatorul a susţinut că pentru ca revocarea sancţiunii să poată produce efecte juridice, hotărârea trebuie pronunţată şi în contradictoriu cu aceasta.
Recursul este fondat.
Solicitând obligarea pârâţilor să revoce sancţiunea cu retrogradare, reclamantul şi-a motivat acţiunea, prin refuzul nejustificat manifestat de autoritatea emitentă, de a-i răspunde la petiţiile formulate în acest sens, la 7 august 2003 şi 28 august 2003.
Astfel fiind, numai printr-o interpretare greşită a actului juridic dedus judecăţii, instanţa fondului a apreciat că obiectul cauzei vizează anularea unui act administrativ, şi nu refuzul de rezolvare a cererii de revocare a sancţiunii disciplinare, situaţie în care soluţia de respingere, ca tardivă, a acţiunii, urmează a fi apreciată ca fiind vădit nelegală şi temeinică.
Prin urmare, în temeiul dispoziţiilor art. 313 C. proc. civ., recursul declarat de P.I. împotriva hotărârii nr. 111/2004, a Curţii de Apel Piteşti, va fi admis şi casată sentinţa, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă, care urmează a se pronunţa asupra legalităţii refuzului de revocare a sancţiunii disciplinare aplicată reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de P.I. împotriva sentinţei civile nr. 111 din 15 septembrie 2004, a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1675/2005. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 168/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
