ICCJ. Decizia nr. 1722/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la 5 noiembrie 2003, la Curtea de Apel Constanța, sub nr. 1598, reclamanta S.C. a chemat în judecată pe pârâtele Autoritatea Națională a Vămilor și Agenția Națională a Funcționarilor Publici, pentru ca în contradictoriu cu acestea să se dispună anularea deciziei nr. 1264 din 14 august 2003, a Direcției Generale a Vămilor, prin care s-a revocat decizia nr. 1163 din 15 iulie 2003; anularea deciziei nr. 1266/2003, a Direcției Generale a Vămilor, prin care s-a procedat la o nouă reîncadrare a sa, urmare a notei de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003, încheiată de Agenția Națională a Funcționarilor Publici, Direcția Generală a Vămilor și Uniunea Sindicatelor Funcționarilor Publici; anularea deciziei nr. 1194 din 25 iulie 2003, prin care s-au comunicat criteriile de reîncadrare potrivit notei nr. 43254/2003 și a deciziei nr. 1274/2003, prin care s-a aprobat noul Stat de funcțiuni și personal din cadrul sistemului vamal.
în motivarea acțiuni s-a precizat că potrivit Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitare a demnităților publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, în art. XVI și XVII se prevede obligația autorităților și instituțiilor publice din administrația publică locală și centrală de a proceda la reîncadrarea funcționarilor publici pe noile funcții stabilite de lege, până la data de 15 iulie 2003.
în respectarea acestor prevederi, Agenția Națională a Funcționarilor Publici a emis Ordinul nr. 218/2003 (M. Of. nr. 386/4.06.2003), prin care s-au aprobat Instrucțiunile privind reîncadrarea funcționarilor publici și care în art. 2 prevede condițiile de numire, iar la art. 4, modul cum se va face reîncadrarea în funcțiile publice de execuție, acordarea de funcție, persoanei ce urmează a fi reîncadrată.
S-a mai arătat că în aplicarea acestor prevederi, Direcția Generală a Vămilor a procedat la emiterea deciziei nr. 1163 din 15 iulie 2003, prin care a fost numită în funcția de consilier superior, obținând punctajul 9,40 și că ulterior, Direcția Generală a Vămilor i-a comunicat că urmare a deciziei nr. 1266/2003, s-a procedat la o nouă reîncadrare în funcția de inspector asistent, cu precizarea că prima încadrare a fost revocată prin decizia nr. 1264/2003, fără ca în cuprins să se arate punctajul.
De asemenea, s-a mai precizat că prin această reîncadrare a fost prejudiciată, întrucât a fost trecută pe o funcție inferioară celei avute inițial, care conduce și la un salariu inferior, că Nota de constatare nu mai ține cont de Instrucțiunile Agenției Naționale a Funcționarilor Publici privind reîncadrarea funcționarilor publici, iar decizia nr. 1266/2003 este nelegală, deoarece prevede aplicarea retroactivă a noilor criterii.
Prin întâmpinare, pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici a invocat excepția inadmisibilității capătului de cerere din acțiunea reclamantei, privind anularea notei de constatare, susținând că aceasta nu poate fi asimilată unui act administrativ și nici unui act premergător, fiind o simplă adresă prin care s-a comunicat o opinie în legătură cu înțelesul unei dispoziții legale și care nu produce consecințe juridice.
Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 13, pronunțată la 19 ianuarie 2004, a respins excepția inadmisibilității, a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C., a anulat deciziile nr. 1264/2003, nr. 1266 din 14 august 2003, decizia nr. 1194 din 25 iulie 2003, decizia nr. 1274 din 15 august 2003 și nota de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003, emise de pârâte.
A fost obligată pârâta Autoritatea Națională a Vămilor să respecte reîncadrarea reclamantei în funcția publică efectuată prin decizia nr. 1163 din 15 iulie 2003, a Directorului general al Direcției Generale a Vămilor.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în ce privește excepția de inadmisibilitate a capătului de cerere privind anularea notei de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003 a Direcției Generale a Vămilor și Agenției Naționale a Funcționarilor Publici din România, că este neîntemeiată, deoarece, aceasta, ca act premergător deciziilor de reîncadrare, nu poate avea o natură juridică diferită de cea a actelor juridice pe care le precede, ea neavând caracterul unei simple adrese, cum s-a susținut, ci, dimpotrivă, are un caracter imperativ, obligatoriu, care a produs consecințe juridice.
De asemenea, instanța a mai reținut că în aplicarea prevederilor Legii nr. 161/2003, Agenția Națională a Funcționarilor Publici a emis la 27 mai 2003, Instrucțiunile privind reîncadrarea funcționarilor publici, în care s-a prevăzut modalitatea numirii în funcțiile publice, iar Direcția Generală a Vămilor a emis decizia nr. 1163 din 15 iulie 2003, prin care a procedat la numirea în funcții publice a personalului în urma acordării de puncte.
Referitor la decizia Direcției Generale a Vămilor nr. 1266 din 14 august 2003, prin care s-a procedat la o nouă reîncadrare, instanța a considerat-o nelegală, întrucât a fost emisă fără respectarea dispozițiilor prevăzute de art. XVI și XVII ale Legii nr. 161/2003 și Ordinului nr. 218/2003 al Președintelui Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, ce cuprindeau criteriile ce urmau să fie aplicate cumulativ și care au fost interpretate contrar prevederilor legale și cu depășirea termenelor prevăzute de lege și cu adaos nepermis la textele de lege.
S-a mai constatat că trebuie respectate dispozițiile referitoare al art. XVI și XVII din Legea nr. 161/2003, iar cele referitoare la promovare, cuprinse în Legea nr. 188/1999, modificată, trebuie să fie aplicate pe viitor, la situațiile ce vor apare în fapt, prin prima decizie procedându-se la o reîncadrare, și nu promovare, legiuitorul neprevăzând ca la reîncadrare să se respecte dispozițiile de la promovare.
De asemenea, instanța de fond a reținut că măsura revocării deciziei de reîncadrare nu a fost justificată în fapt și în drept, și nici nu a cuprins motivele de legalitate avute în vedere la emiterea sa, nelegalitatea decurgând și din aplicarea efectelor acesteia retroactiv de la 15 iulie 2003, deși a fost emisă cu depășirea acestui termen expres prevăzut de legiuitor, încălcându-se, astfel, și principiul neretroactivității efectelor actelor administrative.
Instanța a mai precizat că în ce privește decizia nr. 1274 din 17 august 2003, de aprobare a noului statut de funcțiuni, și aceasta a fost considerată nelegală, întrucât din dispozițiile art. XVI alin. (1) lit. b) - c) din Legea nr. 161/2003 și art. 5 alin. (2) din Ordinul nr. 218/2003, reiese că aprobarea Statutului de funcții și de personal trebuie să preceadă reîncadrarea funcționarilor publici, întrucât gradul profesional se acordă în funcție de punctajul obținut de fiecare angajat și de posturile existente, și nu invers, cu consecința anulării acestuia.
împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, Agenția Națională a Funcționarilor Publici, invocând nelegalitatea, susținând, în motivare, că instanța a interpretat greșit actul dedus judecății, în speță "Nota de constatare nr. 43254/2003" schimbând înțelesul lămurit și neîndoielnic al acesteia și că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
La termenul din 19 ianuarie 2005, Direcția Regională Vamală Constanța a depus la dosar "Precizări", în sensul că Secretarul de Stat al Autorității Naționale a Vămilor a emis Ordinul nr. 1519 prin care au fost revocate deciziile contestate la instanța de contencios administrativ, încadrarea funcționarilor publici din cadrul Autorității Naționale a Vămilor fiind cea prevăzută în deciziile emise până la data de 15 iulie 2003 inclusiv și că intimata S.C. a fost încadrată ca funcționar public principal conform primei reîncadrări.
Recursul este nefondat.
înalta Curte de Casație și Justiție, analizând actele dosarului, a constatat că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Constanța este legală și temeinică.
Criticile formulate de recurentă în legătură cu interpretarea greșită a actului dedus judecății cu referire la Nota de constatare nr. 43254/2003, și că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, sunt nefondate, rezultând că actele prin care s-a procedat la o nouă reîncadrare a intimatei, sunt nelegale, întrucât nu au fost respectate dispozițiile Legii nr. 161/2003,art. XVI și XVII, referitoare la reîncadrare, și nu promovare, legiuitorul neprevăzând ca la reîncadrare să se respecte dispozițiile de promovare.
Instanța de fond a analizat că măsura revocării deciziei reîncadrare nu și-a găsit justificare, că nelegalitatea acesteia a decurs și din încălcarea principiului neretroactivității efectelor actelor administrative.
De altfel, Autoritatea Națională de Control - Direcția Regională Vamală Constanța, prin Ordinul nr. 1519/2004, a revocat pentru motive de legalitate și oportunitate, toate actele contestate, astfel că în prezent, intimata a fost încadrată ca funcționar public principal, conform primei încadrări.
în acest context, recursul de față a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1381/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1744/2005. Contencios → |
|---|
