ICCJ. Decizia nr. 2088/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ, sub nr. 156/2004, reclamanta D.D. a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului și SC C. SA Arad, anularea parțială a certificatului de atestarea dreptului de proprietate seria M.07 nr. 2877 din 5 martie 2003, pentru suprafața de 450 mp.
în motivarea acțiunii s-a precizat că reclamantul Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului a emis pârâtei SC C. SA Arad, terenul în suprafață de 4500 mp, pentru care formulase cerere de restituire în natură, în calitate de moștenitoare a fostului proprietar, conform prevederilor Legii nr. 10/2001.
S-a mai susținut că, întrucât se declanșase procedura restituirii prin Legea nr. 10/2001, pârâtul ar fi trebuit să suspende procedura atribuirii terenului către SC C. SA
Curtea de Apel Timișoara, prin sentința civilă nr. 230, pronunțată la 6 aprilie 2004, a admis acțiunea formulată de reclamanta D.D., a anulat în parte certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M.07 nr. 2877 din 5 martie 2003, pentru suprafața de 4500 mp, emis în favoarea pârâtei SC C. SA.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate au fost încălcate dispozițiile Legii nr. 10/2001 și că dreptul de proprietate emis pârâtei nu se obține automat în baza Legii nr. 15/1990.
S-a mai reținut că certificatul de proprietate emis pârâtei este nelegal, întrucât terenul în discuție este restituibil în sensul art. 20 alin. (1) pct. 20.
împotriva acestei sentințe a formulat recurs, pârâta, invocând nelegalitatea, susținând în motivare că documentația care a stat la baza emiterii certificatului, a fost întocmită conform Legii nr. 15/1990, privind reorganizarea unităților economice de stat, ca regii autonome și H.G. nr. 834/1991.
De asemenea, s-a mai susținut că la cererea intimatei, de a i se restitui terenul în natură, i s-a propus să adreseze Notificarea la A.P.A.P.S., aceasta având dreptul la măsuri reparatorii, prin echivalent conform Legii nr. 10/2001 sau să decidă instanța de judecată.
Referitor la suprafața de teren, recurenta a mai precizat că 3840 mp care se află în proprietatea lor, este acoperită de construcții.
împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, susținând, în esență, că actul a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale și că greșit a fost obligată la cheltuieli de judecată, deși la primul termen a precizat că în situația în care instanța apreciază că documentația nu a prezentat situații reale, să nu i se aplice prevederile art. 274 C. proc. civ.
Recursurile sunt fondate.
înalta Curte de Casație și Justiție, analizând motivele invocate, a constatat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică.
Rezultă, față de actele existente la dosar, că intimata s-a adresat cu Notificare, recurentei, care la rândul ei a fost înaintată A.P.A.P.S. la 3 noiembrie 2003, împrejurare pe care instanța nu a avut-o în vedere; de asemenea, că nu s-a stabilit dacă aceasta s-a adresat instanței civile competentă potrivit Legii nr. 10/2001, să soluționeze cererea de restituire a terenului.
De asemenea, instanța de fond nu a analizat planul de identificare și parcelare din care rezultă că numai o parcelă de 656 mp i-a fost restituită intimatei de Primărie și care a fost liberă, restul de 3840 mp, proprietatea recurentei, fiind acoperită la construcții.
Numai după elucidarea acestor aspecte, instanța putea să soluționeze în fond cauza, motiv pentru care înalta Curte de Casație și Justiție, ca o consecință a admiterii recursurilor, a casat sentința, cu trimitere spre rejudecare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2119/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2062/2005. Contencios → |
|---|
