ICCJ. Decizia nr. 2119/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea din 12 iulie 2004, Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice, a declarat recurs împotriva sentinței nr. 344/2004, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, solicitând modificarea acesteia, în sensul respingerii acțiunii reclamantei SC T., sucursala E. Ișalnița.
în motivarea recursului s-a susținut de recurentă, că lucrările efectuate la instalațiile de încălzire din sala mașinilor și cea a cazanelor, precum și cele de înlocuire a instalațiilor de detecție și semnalizare incendiu sunt lucrări de investiții, și nu simple lucrări de reparații cum a pretins reclamanta, și cum, de altfel, le-a și înregistrat în contabilitatea sa.
Din actele cauzei, înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că prin sentința nr. 344 din 20 mai 2004, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, s-a admis cererea formulată de SC T. S.A, sucursala E. Craiova, în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, Direcția Controlului Financiar Dolj și Ministerul Finanțelor Publice.
S-a dispus anularea deciziei nr. 669 din 20 aprilie 2000, emisă de Ministerul Finanțelor, a dispoziției nr. 2 din 17 ianuarie 2000, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Dolj, a procesului-verbal nr. 7622 din 4 iunie 1999, emis de Direcția Controlului Financiar Fiscal Dolj și hotărârea nr. 631 din 15 iunie 1999, a Controlului Financiar de Stat Dolj.
Instanța de fond a reținut că expertiza efectuată în cauză, analizând lucrările efectuate, a concluzionat că, fiind reparații, acestea nu pot fi considerate investiții, pentru că nu au fost schimbați parametrii tehnici inițiali ai reparației, ci s-a încercat menținerea ei în stare de funcționare.
Mai mult, s-a constatat că lucrările efectuate la instalația de încălzire și la instalația de detecție și semnalizare a incendiilor a presupus schimbarea subansamblelor uzate, din totalul celor 198 de linii instalate, fiind schimbate 32 de linii, fiind păstrate majoritatea componentelor instalației.
Făcând aplicarea art. 4 lit. d) din Legea nr. 15/1994, s-a concluzionat de instanță că în mod corect s-a făcut înregistrarea în contabilitate a sumelor cheltuite și s-a admis acțiunea reclamantei.
Verificându-se actele cauze, se constată că hotărârea instanței de fond este legală, reparațiile determinând păstrarea unor parametrii minimi tehnici, iar nu îmbunătățirea parametrilor inițiali. Lucrările nu sunt lucrări de investiții, în acest sens fiind expertiza efectuată în cauză.
Constatându-se că recursul declarat este neîntemeiat, nesprijinindu-se pe nici o probă și reprezentând doar interpretarea organelor financiare care au și întocmit actele administrative abuzive din cauză, recursul declarat a fost respins, hotărârea atacată fiind legală.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1744/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2088/2005. Contencios → |
|---|
