ICCJ. Decizia nr. 1744/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ, sub nr. 3301/2002, reclamanta SC P. SRL Șelimbăr a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Regională Vamală Interjudețeană Brașov, pentru ca în contradictoriu cu aceștia să se dispună anularea deciziei nr. 320 din 22 mai 2002 și procesul-verbal de control nr. 3946, precum și actele constatatoare nr. 128 - 145, cu consecința exonerării de plata sumei de 2.861.254.929 lei reprezentând drepturi vamale de import și majorări de întârziere aferente acestora, în sumă de 5.367.102.539 lei.
în motivarea acțiunii s-a precizat de către reclamant, că au fost reținute în sarcina sa, obligații vamale și majorări de întârziere la nivelul sumelor consemnate în actul de control pe care nu le datorează conform art. 13 lit. a) din O.U.G. nr. 92/1997, întrucât cele 18 importuri de bunuri reprezentând părți componente destinate unei construcții metalice, constituie aport la capitalul social.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin sentința civilă nr. 230, pronunțată la 25 iunie 2003, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC P. SRL, a anulat decizia nr. 320 din 22 mai 2002, procesul-verbal nr. 3946 și actele constatatoare nr. 128 - 145 încheiate de organele vamale pentru suma de 7.782.644.605 lei. A menținut în rest decizia și procesul-verbal.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că cele 18 importuri efectuate de reclamantă în perioada 30 ianuarie 1998 - 24 august 1998, menționate în actele constatatoare nr. 128 - 145 sunt supuse exceptării de la plata taxelor vamale și a T.V.A. - ului, întrucât acestea au reprezentat aport în natură la capitalul social, în sensul art. 13 lit. a) din O.U.G. nr. 92/1997, ele fiind înregistrate în debitul nr. 231 - "imobilizări corporale în curs" conform Legii nr. 82/1991 și H.G. nr. 704/1993.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Direcția Regională Vamală Brașov, invocând nelegalitatea, susținând în motivare că bunurile importate nu îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 15/1994, pentru a fi considerate mijloace fixe.
împotriva aceleiași hotărâri a formulat recurs, și Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Sibiu care a susținut în motivare că intimata nu a ținut cont de modalitatea de vămuire pe care trebuia să o urmeze potrivit adresei nr. 6468 din 18 martie 1998, emisă de Direcția Generală a Vămilor, care este obligatorie potrivit art. 6 din H.G. nr. 626/1997 și art. 2 din Legea nr. 147/1997.
în acest sens s-a precizat că bunurile importate au intrat în țară sub supraveghere vamală în depozit necesar cu caracter temporar pe termen de 30 de zile și că în acest interval, intimata avea posibilitatea de a formula o cerere de prelungire și să solicite un regim vamal pentru care putea beneficia de facilitățile vamale prevăzute de O.U.G. nr. 92/1997, condiții imperative ce au fost ignorate.
Recursurile sunt fondate.
înalta Curte de Casație și Justiție, analizând actele dosarului, a constatat că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel este nelegală și netemeinică.
Rezultă că în documentele vamale, intimata nu a făcut mențiunea că bunurile importate urmau să fie asamblate într-un tot unitar, în declarațiile vamale bunurile fiind clasificate în coduri diferite.
Pentru a beneficia de facilitățile prevăzute de art. 13 lit. a) din O.U.G. nr. 92/1997, cu modificările ulterioare, bunurile importate aduse ca aport în natură la capitalul social trebuiau să îndeplinească următoarele condiții cumulativ: să fie bunuri mobile, să fie amortizabile potrivit Legii nr. 15/1994 și să figureze în lista anexă la actul prin care s-a aprobat majorarea capitalului social, ori, din declarațiile vamale a rezultat că bunurile nu au fost amortizabile ele însele în condițiile Legii nr. 15/1994, ci ulterior, împrejurare ce nu poate face aplicabile prevederile art. 13 lit. a).
Astfel fiind, ca o consecință a admiterii recursurilor, s-a dispus casarea sentinței, iar în fond a fost respinsă acțiunea, actele atacate întrunind condițiile de legalitate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1722/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2119/2005. Contencios → |
|---|
