ICCJ. Decizia nr. 1725/2005. Contencios. Refuz comunicare copie adresă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1725/2005
Dosar nr. 6717/2004
Şedinţa publică din 16 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I.M., în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei, a solicitat obligarea pârâtului să-i comunice copie de pe adresa nr. 3304/J din 27 mai 2002, trimisă Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 595 din 29 martie 2004, a respins ca nefondată, acţiunea, reţinând că reclamanta nu a făcut dovada unui drept prevăzut de lege care să-i fi fost vătămat prin refuzul nejustificat al unei autorităţi, de rezolvare a unei cereri.
Considerând hotărârea nelegală, reclamanta a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., susţinând că instanţa a interpretat greşit actul dedus judecăţii, a schimbat înţelesul vădit neîndoielnic al acestuia, iar hotărârea este lipsită de temei legal.
Solicită a i se înainta memoriul care a stat la baza promovării recursului în anulare, o cerere perfect justificată, atâta timp, cât acesta o priveşte şi nu este informaţie clasificată.
Recursul este nefondat.
Prin acţiune, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului, să depună copie de pe adresa trimisă sub nr. 3304/J, la data de 27 mai 2002, Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de justiţie.
La dosar s-a depus această adresă, din conţinutul ei rezultă că împotriva deciziilor civile nr. 3219 din 26 noiembrie 2001, respectiv nr. 166 din 19 februarie 2002, ale Curţii de Apel Bucureşti, A.P.A.P.S. a formulat memorii prin care solicită declararea recursului în anulare.
Reclamanta-recurentă a fost încunoştiinţată prin adresa nr. 1310/2003, a Ministerului Justiţiei, că pe rolul Curţii Supreme de Justiţie, secţia civilă, se află dosarul nr. 5193/2002, având ca obiect recursul în anulare împotriva deciziei nr. 3210/2001, a Curţii de Apel Bucureşti şi sentinţei civile nr. 993/2001, a Tribunalului Bucureşti.
Declararea recursului în anulare este atributul exclusiv al Procurorului General al României, conform art. 330 C. proc. civ. în redactarea anterioară, iar conţinutul recursului i s-a comunicat reclamantei, o dată cu citarea în dosarul nr. 5193/2002 al Curţii Supreme de Justiţie, secţia civilă.
Pentru a se reţine refuzul nejustificat al unei autorităţi, de rezolvare a unei cereri, conform Legii 29/1990, trebuie ca reclamanta să facă dovada vătămării unui drept legitim, cerinţă, care în cauză nu s-a realizat.
Reclamanta nu are un drept prevăzut de lege privind comunicarea memoriului ce a stat ulterior la baza introducerii recursului în anulare şi nici cu privire la o adresă ce reprezintă corespondenţa între două instituţii.
În consecinţă, soluţia instanţei, de respingere a acţiunii, ca nefondată, este temeinică şi legală, astfel că recursul va fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de I.M. împotriva sentinţei civile nr. 595 din 29 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1716/2005. Contencios. Anulare Regulament M.J.... | ICCJ. Decizia nr. 1730/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
