ICCJ. Decizia nr. 1709/2005. Contencios. Daune materiale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1709/2005
Dosar nr. 212/2005
Şedinţa publică din 15 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 15 iulie 2004, reclamanta SC S.G. SA Galaţi a chemat în judecată Autoritatea Naţională a Vămilor Bucureşti şi Direcţia Regională Galaţi, solicitând obligarea pârâtelor la acoperirea prejudiciului creat prin reţinerea nelegală a unei garanţii vamale, prejudiciu evaluat la suma de 1.595.079.745 lei, constând în devalorizarea sumei datorită inflaţiei, în perioada cuprinsă între momentul când garanţia a fost constituită şi momentul când a fost restituită.
În motivarea acţiunii sale, reclamanta susţine că în anul 1996 a efectuat un import de cafea, pentru care organele vamale i-au reţinut o garanţie în sumă de 164.096.195 lei. În urma contestării măsurii organului vamal, prin hotărâre rămasă irevocabilă, prin respingerea recursului, pârâta a doua i-a restituit suma, la 15 februarie 2002, astfel că urmează a fi obligată numai la diferenţa privind reactualizarea sumei ca urmare a inflaţiei.
Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 181 din 27 septembrie 2004, a admis acţiunea şi a obligat pârâta să-i plătească reclamantei, suma de 1.528.103.794 lei, cu titlu de daune rezultate din devalorizarea sumei reţinută nelegal.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs, Direcţia Regională Vamală Galaţi, în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor, susţinând în esenţă că preţul de 1 dolar SUA/kilogram de ness, trezeşte suspiciuni, că nu poate fi acuzată de conduită nelegală, atâta timp, cât a acţionat în baza unui act normativ aflat în vigoare, neatacat de cei interesaţi, iar sumele au stat pe tot parcursul judecăţii într-un cont de garanţii deschis la Trezorerie, fără a-i produce vreun profit, astfel că nu poate fi acuzată de îmbogăţire fără justă cauză.
În subsidiar, recurenta susţine că, potrivit calculelor sale, sumele datorate ar fi de numai 884.535.873 lei.
Recursul este nefondat.
Prin sentinţa civilă nr. 36/F din 2 martie 2001, menţinută de curtea de apel, în recurs, s-a admis acţiunea SC S.G. SA şi a fost obligată Direcţia Regională Vamală Galaţi, la restituirea garanţiei vamale de 164.096.195 lei.
Prin O.P. nr. 196 din 15 februarie 2002, pârâta a restituit garanţia vamală, la valoarea nominală din momentul constituirii acesteia.
Conduita nelegală a pârâtelor, reţinută prin sentinţa civilă nr. 36/2001, i-a produs reclamantei, un prejudiciu material, cert, evaluabil în bani, determinat de devalorizarea monedei ca urmare a inflaţiei.
Restituirea garanţiei s-a efectuat după mai mult de 5 ani din momentul reţinerii.
Susţinerile recurentei-pârâte privitoare la subevaluarea preţului cafelei, pun în discuţie aspecte irevocabil soluţionate prin hotărârile enunţate, privitoare la legalitatea reţinerii garanţiei vamale, motiv pentru care se vor înlătura.
Cu privire la cuantumul prejudiciului, recurenta susţine că evaluarea prejudiciului ar trebui făcută după indicii de inflaţie pentru produse alimentare, şi nu pentru produse nealimentare.
Această susţinere nu poate fi reţinută, întrucât în speţă, nu se cere restituirea echivalentului în bani al unor produse alimentare sau nealimentare, ci acoperirea prejudiciului cauzat de reţinerea nelegală a unei sume de bani, întrucât garanţia a fost constituită în bani, şi nu în produse.
În aceste condiţii, indicii în raport cu care se face evaluarea prejudiciului, sunt indicii preţurilor de consum, iar calculul după aceşti indici este de 1.528.103.794 lei.
Având în vedere cele mai sus expuse, urmează ca recursul declarat de pârâtă să fie respins ca nefondat.
În baza art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată să-i plătească intimatei-reclamante, cheltuielile de judecată din recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Regională Vamală Galaţi, în nume propriu şi în numele Autorităţii Naţionale a Vămilor, împotriva sentinţei civile nr. 184 din 27 septembrie 2004, a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Obligă recurentele să-i plătească intimatei-reclamante, SC S.G. SA, Galaţi, suma de 50.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1707/2005. Contencios. împotriva deciziei... | ICCJ. Decizia nr. 1716/2005. Contencios. Anulare Regulament M.J.... → |
|---|
