ICCJ. Decizia nr. 1707/2005. Contencios. împotriva deciziei Curţii de Conturi Secţia Jurisdicţională. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1707/2005
Dosar nr. 700/2004
Şedinţa publică din 15 martie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 41 din 27 noiembrie 2002, pronunţată de Colegiul jurisdicţional Brăila, s-a admis în parte, sesizarea nr. 50 din 12 iunie 2003, a Direcţiei de Control Financiar Ulterior Brăila, s-a dispus obligarea Spitalului de Obstetrică şi Ginecologie Brăila, să vireze la bugetul statului, suma de 16.714.237 lei, reprezentând contribuţii angajator la asigurările sociale de sănătate; 1.251.344 lei majorări de întârziere şi suma de 225.825 lei, penalităţi aferente. A fost obligată pârâta D.M., la plata către spital, a sumei de 1.477.169 lei, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând majorările de întârziere şi penalităţile, au fost respinse capetele de cerere privind obligarea în solidar a pârâţilor D.R. şi S.M., la plata sumei de 56.343.735 lei şi respectiv, 62.557.642 lei.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs jurisdicţional, Procurorul financiar.
Prin Decizia nr. 134 din 4 martie 2003 a fost admis recursul declarat şi s-a modificat sentinţa, cu privire la pct. 1 din sesizare, fiind obligaţi în solidar pârâţii D.R. şi S.M., la plata către Spitalul de Obstetrică şi Ginecologie Brăila, a sumei de 49.953.760 lei şi a dobânzii aferente de 19,2%, calculată de la data efectuării plăţilor şi până la recuperarea integrală a prejudiciului.
Împotriva acestei ultime hotărâri au declarat recurs, pârâţii D.R. şi S.M., susţinând în esenţă că, depăşirea plafonului convorbirilor telefonice s-a datorat stării de necesitate, determinate de convorbirile zilnice cu staţia de salvare, legăturile cu fiecare copil după externare, cu dispensarele şi cu medicul de familie, solicitările către centrul de sânge pentru rezolvarea cazurilor chirurgicale, etc.
Mai susţin recurenţii, că instanţa de fond nu a ţinut seama de concluziile raportului de expertiză care au stabilit nevinovăţia lor.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Raportul de expertiză contabilă efectuat de expertul S.I. a stabilit că în perioada septembrie -decembrie 2001, Spitalul de Obstetrică şi Ginecologie Brăila a efectuat cheltuieli cu telefonul, în sumă de 93.448.200 lei, faţă de 43.494.440 lei, cheltuieli admise de dispoziţiile OG nr. 80/2001. Expertul a concluzionat că introducerea Internetului a fost impusă de obligativitatea licitaţiilor electronice şi de comunicare a datelor către instituţiile superioare şi că depăşirea cheltuielilor pentru telefoane, nu are caracter ilicit, având în vedere faptul că spitalul respectiv este unitate de urgenţă unică în judeţ care asigură actele medicale privind femeile gravide şi nou născuţii. Concluziile acestui raport de expertiză nu pot fi reţinute, întrucât conform legii, prin OG nr. 80/2001, au fost stabilite normative de cheltuieli pentru autorităţile şi instituţiile publice.
Dispoziţiile art. 7 din acest act normativ, prevăd reducerea cu 30%, a cheltuielilor lunare pentru telefoane, pentru toate autorităţile şi instituţiile publice, comparativ cu media lunară a acestor cheltuieli efective realizate în perioada ianuarie - august 2001.
Art. 10 menţionează că nerespectarea prevederilor art. 4, 5, 7, 8 şi 9 constituie contravenţie.
Prevederile OG nr. 80/2001 sunt imperative şi obligatorii, neputând fi interpretate în raport cu specificul activităţii unor unităţi.
Potrivit acestor dispoziţii legale, S.M. şi D.R., în calitate de director general, respectiv director financiar-contabil, aveau obligaţia reducerii convorbirilor telefonice, cu 30%.
Decizia contestată fiind legală şi temeinică, recursul declarat de pârâţi se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de D.R. şi S.M. împotriva deciziei nr. 134 din 4 martie 2002, a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1700/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1709/2005. Contencios. Daune materiale. Recurs → |
|---|
