ICCJ. Decizia nr. 1729/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1729/2005
Dosar nr. 6799/2004
Şedinţa publică din 16 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 11 februarie 2004, reclamantul T.I. a solicitat anularea hotărârii nr. 277 din 5 decembrie 2003, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Harghita şi recunoaşterea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de persoană refugiată din motive etnice.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia de contencios administrativ, a pronunţat sentinţa civilă nr. 90 din 5 aprilie 2004, prin care a admis acţiunea, a anulat hotărârea nr. 277 din 5 decembrie 2003, emisă de pârâtă şi a obligat pârâta să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. e) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 21 decembrie 1941 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 decembrie 2003.
Hotărând astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul s-a născut la data de 21 decembrie 1941, dată la care părinţii săi erau refugiaţi, din motive etnice, din localitatea de domiciliu şi a dobândit prin naştere, statutul de refugiat, îndeplinind condiţiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru acordarea drepturilor recunoscute prin această lege.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Harghita, solicitând casarea hotărârii şi respingerea acţiunii formulate de T.I.
Recurenta a susţinut că hotărârea instanţei de fond este lipsită de temei legal, în condiţiile în care Legea nr. 189/2000 şi HG nr. 127/2002 nu cuprind prevederi referitoare la persoanele care s-au născut în perioada de strămutare a părinţilor lor, iar intimatul nu se încadrează în categoriile de persoane stabilite expres şi limitativ prin dispoziţiile legale sus-menţionate.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a ordonanţei, aprobate prin HG nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
Cum strămutarea din localitatea de domiciliu, în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de persecuţie etnică, ce durează pe toată durata strămutării, în mod legal instanţa a apreciat că şi copilul născut în localitatea în care părinţii au fost strămutaţi, are acelaşi statut ca aceştia, perioada fiind de la data naşterii lui, la data retrocedării pământului românesc.
Situaţia de refugiat a rezultat din probele administrate în cauză, copia extras de la tabelul cu refugiaţi din teritoriul Ungariei, în judeţul Râmnicu Sărat şi copia actului de naştere al reclamantului.
Interpretarea dată de instanţă este legală şi nu adaugă la lege.
În consecinţă, soluţia instanţei fiind temeinică şi legală, recursul se priveşte nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Harghita împotriva sentinţei civile nr. 90 din 5 aprilie 2004, a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1724/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1731/2005. Contencios → |
|---|
