ICCJ. Decizia nr. 1731/2005. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1731/2005
Dosar nr. 6802/2004
Şedinţa publică din 16 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 12 martie 2004, reclamanta P.M. a solicitat anularea hotărârii nr. 1363 din 19 ianuarie 2004, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Botoşani şi stabilirea calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în luna iunie 1940, ca urmare a Ultimatumului încheiat de România, cu fosta U.R.S.S., a fost nevoită ca, împreună cu mama sa, să se refugieze de teama represiunilor, din satul Molniţa, comuna Lunca (care se află actualmente pe teritoriul Ucrainei), în localitatea Vorona din judeţul Botoşani.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 107 din 28 aprilie 2004, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a stabilit că reclamanta este beneficiara drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
Pentru a soluţiona astfel, instanţa a reţinut că localitatea Molniţa, de unde s-a refugiat reclamanta, se afla pe teritoriul U.R.S.S. şi că refugiul nu se putea datora frontului de Răsărit.
Considerând sentinţa nelegală, a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Botoşani.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat că reclamanta a fost persoană strămutată, ca urmare a războiului, şi nu ca urmare a unei persecuţii din motive etnice.
Recursul este fondat.
Din probele administrate în cauză, rezultă că reclamanta, în anul 1942, şi-a părăsit localitatea de domiciliu, comuna Lunca (România), localitate situată ulterior pe teritoriul U.R.S.S. şi s-a stabilit în comuna Vorona, judeţul Botoşani, refugiindu-se ca urmare a evenimentelor legate de intrarea şi înaintarea trupelor sovietice pe teritoriul României, în cel de al doilea război mondial.
Potrivit prevederilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, aprobată, modificată şi completată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile acordate prin această ordonanţă, persoana, cetăţean român, care în perioada arătată, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Este adevărat că potrivit art. 2 din Normele de aplicare a OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, prin persoană strămutată în altă localitate, în sensul acestei ordonanţe, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost nevoită să îşi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice, între altele fiind enumerate şi persoanele refugiate.
Dar, aşa cum rezultă, de altfel, în mod expres, acest refugiu trebuie să se fi produs ca urmare a persecuţiilor la care fusese supusă persoana respectivă, din motive etnice.
Or, în cauză, este stabilit că reclamanta a fost nevoit să se refugieze din localitatea de domiciliu, ca urmare a unor evenimente de război: intrarea şi înaintarea pe teritoriul României, a trupelor sovietice, în cadrul operaţiunilor militare din a doua parte a celui de la doilea război mondial.
Este de necontestat că şi persoanele care s-au refugiat în localităţile de domiciliu, ca urmare a unor evenimente de război, au avut de suferit toate consecinţele nefavorabile situaţiei de refugiat, dar legiuitorul, prin OG nr. 105/1999, nu a urmărit să acorde drepturi compensatorii, şi acestei categorii de persoane.
Faţă de considerentele de mai sus, recursul urmează să fie admis, se va casa sentinţa atacată şi în fond, se va respinge acţiunea, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Botoşani împotriva sentinţei civile nr. 107 din 28 aprilie 2004 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1729/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1732/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
