ICCJ. Decizia nr. 1706/2005. Contencios. Anulare decizie M.M.S.S. şi anulare parţială a procesului verbal emis de D.M.S.S. Giurgiu. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1706/2005
Dosar nr. 3627/2003
Şedinţa publică din 15 martie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
SC R. SA a solicitat ca în contradictoriu cu Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi cu Direcţia Generală de Muncă şi Solidaritate Socială Giurgiu, să se dispună anularea deciziei nr. 50 din 8 noiembrie 2002, emisă de primul pârât, precum şi în parte, a procesului-verbal de control nr. 9962 din 26 septembrie 2002, încheiat de un referent al pârâtei secunde, ca nelegale.
De asemenea, a cerut exonerarea sa de obligaţia de plată a sumei de 1.000.772.409 lei către bugetul asigurărilor sociale de stat şi a sumei de 1.000.772.409 lei, reprezentând majorări de întârziere şi penalităţi aferente, calculate cu începere de la data de 11 ianuarie 2002.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că nu datorează sumele de bani mai sus menţionate, deoarece cu ordinele de plată din 11 ianuarie 2002 a achitat, prin dispoziţia transmisă băncii, suma totală de 1.000.772.409 lei.
Cu ocazia controlului efectuat nu s-au luat, însă, în considerare, ordinele respective, purtând numerele 12-18, apreciindu-se în mod eronat că sumele de bani nu au intrat în conturile C.J.P.A.S. şi A.J.O.F.M.
În opinia sa, organul de control a făcut o confuzie evidentă între noţiunile de plată şi data plăţii, iar faptul că până în prezent conturile bugetare nu au fost creditate, nu-i este imputabil, pentru a justifica obligarea sa la o nouă plată a sumei de bani.
Prin sentinţa civilă nr. 794 din 3 iunie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea, astfel cum a fost formulată.
Instanţa a reţinut că omisiunea de creditare a conturilor bugetare este imputabilă unităţii bancare şi atrage răspunderea acesteia, întrucât regimul special de decontare nu este echivalent cu starea de încetare a plăţilor.
În sprijinul soluţiei au fost invocate prevederile art. 2 pct. 2.1 din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 8/1994 şi cele cuprinse în art. 14 din OG nr. 11/1996.
Referitor la afirmaţia primului pârât, că reclamanta şi-ar fi asumat conştient un risc de plată, s-a reţinut că ea nu a fost dovedită cu probele administrate, din care rezultă buna credinţă a societăţii comerciale în executarea obligaţiilor bugetare.
Împotriva sentinţei au declarat recurs, ambii pârâţi.
În cadrul recursului său, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei a susţinut că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea normelor legale privitoare la competenţă.
Că litigiile al căror obiect îl constituie modul de calcul şi de depunere a contribuţiei de asigurări sociale, inclusiv modul de stabilire a majorărilor de întârziere, se judecă în primă instanţă, de tribunale.
Critica nu este întemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 27 alin. (2) din OUG nr. 96/2001, modificată prin OUG nr. 189/2001, contestaţiile formulate în condiţiile prezentei ordonanţe, sunt căi administrative de atac, iar în conformitate cu prevederile art. 36 alin. (4), Decizia pronunţată de organul administrativ-jurisdicţional poate fi atacată la instanţa judecătorească competentă.
Ţinând seama de această reglementare, precum şi de obiectul litigiului, al cărei obiect îl constituie cererea SC R. SA, pentru anularea unui act administrativ-jurisdicţional şi a unui proces-verbal de control prin care s-au stabilit în sarcina sa, unele obligaţii bugetare, în mod corect s-a apreciat de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, că este competentă să judece prezentul litigiu financiar.
În recursul declarat de pârâta Direcţia pentru Dialog, Familie şi Solidaritate Socială Giurgiu s-a susţinut că acţiunea reclamantei trebuia respinsă ca neîntemeiată, deoarece contul bugetar corespunzător nu a fost creditat cu sumele virate de aceasta prin ordine de plată şi din această cauză ele nu au intrat în conturile gestionarilor de fonduri C.J.P.A.S. şi A.J.O.F.M. Giurgiu.
Că, pentru recuperarea sumelor de bani calculate prin procesul-verbal încheiat de organul de control, reclamanta are oricum, posibilitatea de a se îndrepta cu acţiune împotriva unităţii bancare care nu a respectat dispoziţia dată prin ordinele de plată.
Critica este neîntemeiată.
În anexa nr. 10 a procesului-verbal de control încheiat la data de 26 septembrie 2002, au fost înscrise ordinele de plată nr. 12-18, în valoare totală de 1.000.772.409 lei, purtând viza B.R.S., sucursala Giurgiu.
Aceste documente de plată se regăsesc în extrasul de cont nr. 13, întocmit de bancă la 11 ianuarie 2002.
Împrejurarea că banca nu a creditat conturile bugetare corespunzătoare după debitarea contului plătitorului, nu este imputabilă acestuia, dar poate atrage răspunderea unităţii bancare, pentru că regimul special de decontare în care ea se afla nu este echivalent cu starea de încetare a plăţilor.
Potrivit art. 14 din OG nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, băncile sunt obligate să vireze sumele reprezentând venituri bugetare în aceeaşi zi în care au debitat contul plătitorului. În caz contrar, majorările de întârziere datorate pentru neplata în termen, prevăzute la art. 13, sunt suportate de bănci.
La rândul său, Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 8 din 19 august 1994 a prevăzut în art. 2 pct. 2.1, că ordinul de plată reprezintă o dispoziţie necondiţionată, dată de către emitent unei societăţi bancare receptoare, de a pune la dispoziţia unui beneficiar, o sumă de bani.
Apreciind, aşadar, că reclamanta şi-a îndeplinit cu bună credinţă obligaţiile bugetare faţă de cei doi gestionari de fonduri menţionaţi mai sus şi că a accepta punctul de vedere al organului de control, ar însemna să se admită obligarea, din nou, a agentului economic la plata aceleiaşi sume de bani, prima instanţă a concluzionat în mod judicios că acţiunea în contencios administrativ trebuie admisă.
Faţă de considerentele expuse şi în lipsa unor motive de casare, de ordine publică, care în sensul art. 306 alin. (2) C. proc. civ., ar putea fi invocate din oficiu, urmează a se respinge ambele recursuri, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, în dreptul căruia s-a subrogat Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi de Direcţia pentru Dialog, Familie şi Solidaritate Socială Giurgiu, împotriva sentinţei civile nr. 794 din 3 iunie 2003, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1705/2005. Contencios. Anulare decizie... | ICCJ. Decizia nr. 1708/2005. Contencios. Anulare decizie... → |
|---|
