ICCJ. Decizia nr. 1890/2005. Contencios. Anulare decizie M.F.P. şi notă de constatare A.F.P. Dr. Tr. Severin. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1890/2005
Dosar nr. 5407/2004
Şedinţa publică din 22 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 23 noiembrie 2001, reclamanta SC C. SA Drobeta Turnu Severin a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mehedinţi şi Administraţia Financiară Drobeta Turnu Severin, solicitând anularea deciziei nr. 1714 din 25 octombrie 2001, dispoziţiei nr. 46 din 25 octombrie 2001, hotărârii nr. 8 din 11 septembrie 2000 şi a notei de constatare nr. 15667 din 24 august 2000; obligarea pârâtelor la acordarea cotei 0 T.V.A. pentru mărfurile exportate cu facturile ce fac obiectul acestor acte, precum şi la restituirea sumei de 40.553.460 lei, reprezentând taxe de timbru achitate în procedura administrativă-jurisdicţională.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în mod greşit organele de control fiscal au apreciat că pentru exporturile efectuate în perioada ianuarie - iunie 2000, prin comisionari, ar fi încălcat dispoziţiile OUG nr. 17/2000, referitoare la încasarea contravalorii în valută în conturile centralizate şi i-a refuzat practic restituirea T.V.A., în sumă de 1.330.298.468 lei, plus penalităţi, de 739.432.272 lei.
Prin sentinţa civilă nr. 1100 din 4 decembrie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în fond, după casare, s-a admis acţiunea reclamantei; au fost anulate actele contestate şi exonerată reclamanta de plata sumei de 1.351.781.997 lei.
S-a reţinut pentru aceasta, că reclamanta a efectuat o serie de exporturi de bunuri, prin comisionari, care a încasat contravaloarea în valută în cont bancar, respectându-se, astfel, dispoziţiile art. 17 din OUG nr. 215/1999.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mehedinţi, în nume propriu şi în numele Ministerului Finanţelor Publice, susţinând în esenţă că instanţa fondului nu a avut în vedere împrejurarea că exportatorul nu a încasat efectiv contravaloarea mărfurilor, ci a procedat la o compensare cu unele sume datorate comisionarilor, precum şi faptul că în contractul de comision nu s-a prevăzut obligativitatea plăţii în valută.
Recursul nu este fondat.
Prin nota de constatare nr. 15667 din 24 august 2000, inspectorii Administraţiei Finanţelor Publice Drobeta Turnu Severin, ca urmare a cererii de rambursare a T.V.A., formulată de SC C. SA, la 25 iulie 2000, s-a constatat că pentru perioada 1 ianuarie - februarie 2000, aceasta a încălcat prevederile art. din OUG nr. 215/1999 şi pct. 9.9. din HG nr. 401/2000, referitoare la exporturile realizate prin comisionar, în sensul că preţul mărfurilor exportate a fost încasat prin procese-verbale de compensare în lei între societatea exportatoare şi comisionarii SC G.I. şi R.L. Bucureşti.
S-a apreciat că pentru a putea beneficia de cota 0 T.V.A., reclamanta trebuia să dovedească că a încasat contravaloarea mărfii, în valută, în cont bancar, iar comisionarul a înscris în declaraţiile vamale de export, denumirea societăţii exportatoare.
Din examinare actelor depuse la dosar, respectiv contractele de comision, declaraţiile vamale de export, declaraţii de încasare valută, ordine de plată şi extrase de cont, se reţine că pentru perioada ianuarie - iunie 2000, reclamanta SC C. SA, prin comisionar, a efectuat o serie de exporturi, documentele întocmite în acest scop respectând întocmai dispoziţiile legale, având înscrisă menţiunea unităţii furnizoare, iar contravaloarea, încasată de comisionar, în valută, în cont bancar deschis în acest sens.
Faptul că ulterior încasării preţului, între comitent şi comisionar au intervenit compensări în contul unor datorii, nu este relevant sub aspectul aprecierii incidenţei dispoziţiilor OUG nr. 215/1999, cum greşit au reţinut organele de control, prin modul de realizare a exportului, reclamanta dovedind îndeplinirea condiţiilor, pentru a beneficia de cota 0 T.V.A.
De altfel, din interpretarea pe care Ministerul Finanţelor însăşi, prin Decizia nr. 4 din 23 septembrie 2000, pentru aprobarea soluţiilor referitoare la aplicarea unor prevederi privind T.V.A., a dat-o pentru exporturile realizate prin comisionari, în perioada ianuarie - martie 2000, rezultă că pentru a justifica cota 0 T.V.A., comitentul trebuie să facă dovada încasării contravalorii exportului în valută într-un cont bancar deschis la banca autorizată de Banca Naţională a României sau cu dovada încasării valutei în contul comisionarului, cu copia extrasului de cont sau copia declaraţiei de încasare valutară şi care trebuie să fie semnate şi ştampilate de cei ce angajează în drept persoana comisionarului.
Cum în cauză reclamanta a făcut cu prisosinţă dovada îndeplinirii acestor cerinţe, legal şi temeinic Curtea de Apel Craiova a apreciat că beneficiază de cota 0 T.V.A., interpretarea dată de organele de control, dispoziţiilor legale ce reglementează natura, fiind excesiv de formală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mehedinţi, în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, împotriva sentinţei nr. 1100 din 4 decembrie 2003, a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1888/2005. Contencios. Anulare Ordin I.G.P. F.... | ICCJ. Decizia nr. 1898/2005. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
