ICCJ. Decizia nr. 190/2005. Contencios. împotriva deciziei Curţii de Conturi Secţia Jurisdicţională. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 190/2005
Dosar nr. 2787/2003
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin actul de sesizare întocmit în dosarul nr. 9036/4/D/2003, din 6 februarie 2003, Procurorul financiar de lângă Camera de Conturi Hunedoara a solicitat Colegiului jurisdicţional al aceleiaşi camere, obligarea SC I.C.S.H. SA Hunedoara, la plata următoarelor sume de bani datorate la 30 noiembrie 2002, către diverse bugete:
- bugetul de stat - 26.203.703.077 lei, din care 23.167.669.038 lei, impozite şi taxe; 1.376.041.400 lei, majorări de întârziere şi 1.659.992.639 lei, penalităţi de întârziere;
- bugetul asigurărilor sociale de stat - Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara, suma totală de 39.616.461.352 lei, din care, contribuţii în sumă de 25.648.108.621 lei şi majorări de întârziere de 13.968.352.731 lei;
- bugetul asigurărilor sociale de stat - A.J.O.F.M. Hunedoara - suma totală de 4.902.462.003 lei, din care contribuţia unităţii la fondul de şomaj, de 3.445.252.935 lei şi majorări de întârziere, în sumă de 1.457.209.608 lei;
- bugetul asigurărilor de sănătate - suma totală de 5.752.889.272 lei, din care contribuţia angajatorului pentru asigurări sociale de sănătate, în sumă de 4.780.904.064 lei şi majorări de întârziere, de 971.985.208 lei;
- suma de 2.088.046.128 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat prin nedeterminarea, neînregistrarea şi neplata la termenul legal a impozitului reglementat de Legea nr. 133/1999, din care, impozit datorat de 1.237.127.290 lei, majorări de întârziere, de 790.655.001 lei şi penalităţi de întârziere, de 60.263.837 lei, calculate până la data de 30 noiembrie 2002.
S-a precizat că la aceeaşi dată, societatea comercială a avut de plată la bugetul statului, suma de 1.200.234.423 lei, cu titlu de impozit pe profit. Că prin neplata acestuia în termen s-au nesocotit prevederile OG nr. 26/2001, fiind calculate şi majorări de întârziere şi penalităţi în sumă de 68.546.028 lei şi, respectiv, de 46.823.891 lei.
Prin încheierea din 13 martie 2003, Colegiul jurisdicţional al Camerei de Conturi Judeţene Hunedoara a dispus în baza art. 67 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, modificată, completată şi republicată, instituirea de măsuri asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile care aparţin pârâtei, până la concurenţa sumei totale de 152.000.000 000 le.
Recursul jurisdicţional declarat de pârâtă împotriva acelei încheieri a fost respins ca nefondat, prin Decizia nr. 312 din 13 mai 2003, pronunţată de Curtea de Conturi, secţia jurisdicţională.
În esenţă, Curtea a reţinut că la momentul luării măsurii privind sechestrul asigurător, în cauză erau îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 94/1992, republicată şi de Codul de procedură civilă, referitoare la competenţa organului administrativ-jurisdicţional, persoana răspunzătoare, existenţa şi natura actului de sesizare, publicitatea şedinţei de judecată, îndeplinirea procedurii de citare şi comunicarea actelor de procedură.
Şi această ultimă hotărâre a fost atacată cu recurs, de către SC I.C.S.H. SA Hunedoara.
Recurenta a susţinut că secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi nu a ţinut seama de faptul că ea a formulat contestaţie împotriva actelor de control, înregistrată sub nr. 1263 din 17 decembrie 2002 şi aflată în curs de soluţionare. Că suma totală de 152.000.000.000.lei este estimativă, iar nu reală.
Pe de altă parte, organul administrativ-jurisdicţional a ignorat împrejurarea că societatea se află în reorganizare judiciară şi aplicarea efectivă a măsurii sechestrului asigurător este de natură să o împiedice în valorificarea activelor indisponibilizate, zădărnicind, totodată, aplicarea măsurilor stabilite în planul de reorganizare aprobat de Adunarea Generală a Creditorilor şi de judecătorul sindic.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 67 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, republicată, în vigoare la data pronunţării încheierii atacate de recurentă, cu recurs jurisdicţional, Colegiul jurisdicţional sesizat în condiţiile art. 40 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege, avea obligaţia de a dispune măsurile prevăzute de lege, în scopul asigurării reparării prejudiciului rezultat din actul de învestire, al plăţii dobânzilor, amenzilor şi cheltuielilor de judecată.
Cerinţele normei juridice precitate pentru aplicarea măsurii asigurătorii de către Colegiul jurisdicţional Hunedoara al Camerei de Conturi, prin încheierea din 13 martie 2003, erau îndeplinite, de vreme ce acest organ administrativ-jurisdicţional a fost învestit cu actul de sesizare al Procurorului financiar, având ca obiect obligarea societăţii comerciale pârâte, la plata unor creanţe bugetare în sumă totală de 152.000.000.000 lei.
Textul legal are caracter imperativ, iar finalitatea sa vizează necesitatea asigurării recuperării prejudiciului constatat în sarcina debitorului, prin actele de control financiar.
În acelaşi scop, legea a instituit obligativitatea organelor teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice de a identifica de îndată bunurile mobile şi imobile, precum şi orice alte venituri ale pârâtului şi de a le indisponibiliza în limita valorii prejudiciului rezultat din actul de învestire.
Împrejurarea că societatea comercială a formulat contestaţie împotriva actelor de control şi la data declarării recursului, ea se afla în reorganizare judiciară, nu justifică reformarea soluţiei în sensul cerut.
De asemenea, nici faptul suspendării procedurii de reorganizare judiciară, timp de un an, în vederea privatizării societăţii comerciale, invocat prin nota depusă de fostul administrator judiciar V.V., nu constituie temei pentru admiterea recursului şi casarea deciziei atacate, în sensul desfiinţării măsurii asiguratorii a sechestrului.
În sfârşit, aşa cum corect s-a reţinut în motivarea acelei decizii, pe parcursul judecării cauzei instanţa de judecată competentă va putea să se pronunţe pe baza probatoriilor ce vor fi administrate şi asupra legalităţii măsurii asigurătorii instituită de Colegiul jurisdicţional, dispunând menţinerea sau ridicarea acestora, corespunzător rezolvării date actului de sesizare al Procurorului financiar.
Ţinând seama de considerentele expuse în cele ce preced şi de inexistenţa în cauză a unor motive de casare, de ordine publică, care ar putea fi invocate din oficiu conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., urmează a se respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC I.C.S.H. SA Hunedoara împotriva deciziei nr. 312 din 13 mai 2003, a Curţii de Conturi a României, secţia jurisdicţională, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 188/2005. Contencios. Anulare parţială... | ICCJ. Decizia nr. 1918/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
