ICCJ. Decizia nr. 1853/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1853/2005
Dosar nr. 6656/2004
Şedinţa publică din 22 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 29 martie 2004, reclamantul V.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 2878 din 30 ianuarie 2004, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivare, reclamantul a arătat că s-a născut în timpul refugiului părinţilor săi, dobândind acelaşi statut, de refugiat şi că, în mod nejustificat, pârâta i-a respins cererea de recunoaştere a drepturilor legale compensatorii.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 318/CA/2004 - PI din 26 aprilie 2004, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Instanţa a reţinut că şi copii născuţi în localitatea în care părinţii au fost strămutaţi, au acelaşi statut cu părinţii lor, respectiv au suferit persecuţii, din motive etnice, pe toată durata strămutării, care este sinonimă cu refugiul şi, cum reclamantul s-a născut în perioada de refugiu al părinţilor săi, beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, susţinând, în esenţă, că nefiind născut la data strămutării părinţilor săi, intimatul-reclamant nu poate beneficia de prevederile actului normativ reparatoriu, întrucât legislaţia română nu recunoaşte capacitatea de folosinţă şi nici de domiciliu, în favoarea fătului conceput, singura excepţie fiind cea în care fătul conceput să se fi născut viu, pentru a i se deschide dreptul la moştenire.
Recursul se va admite, în sensul şi în considerarea celor expuse în continuare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 129 alin. (5) teza I C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.
În acest scop, judecătorii sunt în drept să pună în discuţia părţilor, orice împrejurări care pot duce la lămurirea pricinii şi să ordone toate dovezile pe care le consideră folositoare, chiar dacă părţile s-ar împotrivi, cu singura mărginire ca hotărârea să nu depăşească obiectul litigiului.
În ceea ce priveşte cauza dedusă judecăţii, într-adevăr, împrejurările de fapt invocate de către intimatul-reclamant, nu au putut fi verificate suficient prin probele administrate, înscrisurile depuse nefiind pe deplin convingătoare privind faptul generator de drepturi în litigiu.
Astfel, din extrasul emis de Direcţia Judeţului Bihor a Arhivelor Naţionale reiese că în indexul cu evidenţa refugiaţilor români din Ungaria, întocmit la 2 noiembrie 1940, figurează tatăl reclamantului, I.V.
Intimatul-reclamant a mai depus în plus, în susţinerea acţiunii, doar acte de stare civilă, din care rezultă că s-a născut la data de 4 iulie 1943, în localitatea Besenova Nouă, raionul Timişoara.
Având în vedere c, din aceste dovezi, nu rezultă cu claritate perioada refugiului părinţilor şi nici locul în care aceştia s-au refugiat, nu se putea stabili cu certitudine că reclamantul s-a născut în timpul refugiului părinţilor săi şi nici perioada exactă pentru care acesta ar putea fi îndreptăţit la acordarea drepturilor compensatorii.
Prin urmare, pentru a stabili cu certitudine incidenţa prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, trebuie determinată fără echivoc perioada şi împrejurările refugiului reclamantului şi al familiei sale.
Ca atare, Curtea va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă, pentru suplimentarea probatoriului prin orice mijloc de dovadă (eventual martori) permis de lege, în sensul specificat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei civile nr. 318/CA/2004 - PI din 26 aprilie 2004, a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1852/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1855/2005. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
