ICCJ. Decizia nr. 1855/2005. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1855/2005
Dosar nr. 6679/2004
Şedinţa publică din 22 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 20 octombrie 2003, reclamantul I.S. a chemat în judecată Ministerul Industriilor şi Resurselor şi SC V.C. SA Caransebeş, solicitând anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, seria M.03 nr. 8177 din 5 martie 2003, emis de primul pârât, în favoarea celui de al doilea pârât.
În motivarea acţiunii, reclamantul arată că este proprietarul imobilului înscris în C.F. nr. 451 Prisian, nr. top 236, arabil în Ţerova, de 5212 mp şi nr. top 237, fânaţ în Ţerova, de 319 mp, în baza reconstituirii dreptului de proprietate conform titlului de proprietate nr. 16214 din 23 martie 1998, că prin certificatul contestat a fost atestat dreptul de proprietate al celui de al doilea pârât, asupra parcelei de 837 mp, inclusă în terenul asupra căruia reclamantului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 96 din 24 februarie 2004, a admis acţiunea formulată de reclamant, a anulat actul administrativ atacat şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii privind anularea titlului de proprietate, în favoarea Judecătoriei Caransebeş.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs, pârâtul Ministerul Economiei şi Comerţului, susţinând în esenţă că în mod greşit instanţa de fond a respins excepţia prematurităţii acţiunii, ca nefondată.
Se arată că reclamantul a înaintat reclamaţia administrativă, prin poştă, la data de 16 octombrie 2003, aceasta fiind înregistrată la registratura ministerului, la data de 20 octombrie 2003, iar la aceeaşi dată a fost înregistrată şi acţiunea de chemare în judecată.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, „Înainte de a cere tribunalului, anularea actului, cel care se consideră vătămat, se va adresa pentru apărarea dreptului său, autorităţii emitente, care este obligată să rezolve reclamaţia, în termen de 30 de zile de la aceasta".
În speţă, procedura prealabilă a fost îndeplinită. Faptul că reclamantul nu a aşteptat împlinirea termenului de 30 de zile, introducând acţiunea în instanţă mai repede, nu este sancţionat de prevederile Legii nr. 29/1990.
Hotărârea instanţei de fond fiind legală şi temeinică recursul declarat de pârât va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei şi Comerţului împotriva sentinţei civile nr. 96 din 24 februarie 2004, a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1853/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1860/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
