ICCJ. Decizia nr. 1939/2005. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1939/2005
Dosar nr. 4716/2003
Şedinţa publică din 23 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
SC K. SA, în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a municipiului Bucureşti şi Administraţia Finanţelor Publice a sectorului 4, a solicitat ca în temeiul art. 9 din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ, să se dispună suspendarea executării actului administrativ intitulat „notă de compensare nr. 2027353 din 4 iunie 2003", emisă de ultima pârâtă, mai exact a măsurii de punere în plată a sumei de 24.420.902.550 lei, majorări de întârziere şi 4.140.594.060 lei, penalităţi.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 1356 din 16 septembrie 2003, a respins ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâţi. A admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a respins acţiunea.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că actul a cărui executare se solicită a fi suspendat, nu este un act administrativ, în sensul art. 1 din Legea 29/1990 şi, totodată, adresa în discuţie nu este susceptibilă de a fi soluţionată în conformitate cu procedura administrativă prevăzută de OUG nr. 13/2001, aprobată prin Legea nr. 506/2001.
Considerând hotărârea nelegală, reclamanta a declarat recurs, susţinând că instanţa a depăşit limitele învestirii şi a respins cererea, prin admiterea excepţiei de inadmisibilitate, deşi se afla în procedura reglementată de art. 9 din Legea nr. 29/1990, şi nu în acţiunea principală.
Instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, că actul atacat nu este un act administrativ.
La 16 aprilie 2004, reclamanta-recurentă a invocat un motiv de ordine publică şi a solicitat admiterea recursului şi casarea sentinţei, cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru neparticiparea procurorului la soluţionarea cauzei.
Recursul este fondat.
Obiectul acţiunii îl constituie suspendarea executării „notei nr. 2027353 din 4 iunie 2003" a Administraţiei Financiare a sectorului 4, în baza art. 9 din Legea nr. 29/1990.
Acţiunea de faţă, deşi distinctă, are caracter accesoriu acţiunii de fond ce priveşte nelegalitatea notei de compensare.
În aceste condiţii prin admiterea excepţiei de inadmisibilitate, instanţa şi-a depăşit limitele învestirii, (art. 9 din Legea nr. 29/1990) şi s-a pronunţat pe fondul cauzei (care face obiectul unei alte acţiuni).
Potrivit art. 12 alin. (1) din OUG nr. 13/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 506/2001, participarea procurorului este obligatorie.
Cum cauza a fost soluţionată în lipsa acestuia, se impune admiterea recursului şi casarea sentinţei, cu trimitere, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC K. SA Bucureşti împotriva sentinţei nr. 1356 din 16 septembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1938/2005. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 1942/2005. Contencios → |
|---|
