ICCJ. Decizia nr. 2333/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin încheierea din 3 iulie 2003, Colegiul jurisdicțional Vaslui a dispus instituirea măsurilor asiguratorii, în scopul asigurării recuperării prejudiciului și indisponibilizării bunurilor mobile și imobile, precum și a oricăror venituri aflate în proprietatea pârâților I.T., A.D. și T.C., până la concurența sumelor pentru care s-a solicitat obligarea acestora la plată.
Curtea de Conturi, secția jurisdicțională, prin decizia nr. 568 din 3 octombrie 2003, a respins recursurile jurisdicționale formulate de pârâții T.C. și A.D., împotriva încheierii de ședință din 3 iulie 2003, a Colegiului jurisdicțional Vaslui, reținând legalitatea încheierii față de dispozițiile art. 67 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, republicată.
împotriva sus-menționatei decizii a declarat recurs, pârâtul T.C., criticând-o pentru nelegalitate potrivit art. 304 pct. 7 și 8 și art. 3041C. proc. civ., cu referire la art. 261 pct. 5 din același cod, susținând în esență că în mod greșit s-a respins recursul jurisdicțional, decizia dată, ca și încheierea din 3 iulie 2003 a Colegiului jurisdicțional Vaslui, fiind nemotivate.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 67 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, republicată, în toate cazurile prevăzute la art. 40 alin. (1) și (2) din lege, Colegiul jurisdicțional este obligat să dispună luarea măsurilor prevăzute de lege, în scopul asigurării reparării prejudiciului rezultat din actul de sesizare al plății dobânzilor, amenzilor și cheltuielilor de judecată.
întrucât instituirea măsurilor asiguratorii este obligatorie, se constată în raport cu dispozițiile legale sus-menționate, că instanțele Curții de Conturi în mod legal au dispus această măsură asupra bunurilor recurentului-pârât T.C., în scopul asigurării reparării prejudiciului rezultat din actul de sesizare, în urma controlului efectuat constatându-se că recurentul-pârât, în calitate de primar, a produs un prejudiciu Consiliului Local Delești, în sumă de 115 milioane, reprezentând despăgubiri civile și 14.088.508 lei foloase nerealizate, împreună cu A.D., secretar.
Atât încheierea de ședință din 3 iulie 2003, a Colegiului jurisdicțional Vaslui, cât și decizia atacată cu recurs, au fost motivate pe dispozițiile art. 67 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, republicată, încât recursul declarat de pârât este nefondat și a fost respins potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 718/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2335/2005. contencios → |
|---|
