ICCJ. Decizia nr. 2009/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2009/2005
Dosar nr. 8571/2004
Şedinţa publică din 28 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, la data de 21 septembrie 2004, reclamanta G.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, anularea hotărârii nr. 1509/12018 din 18 mai 2004, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i acorde drepturile conferite de Legea nr. 189/2000, în calitate de persoană refugiată, din motive etnice, din Caliacra - Bulgaria.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 2053, pronunţată la data de 12 octombrie 2004, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 15 septembrie 1940 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 ianuarie 2004.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că motivele din hotărârea a cărei anulare s-a solicitat, nr. 12509/12018 din 18 mai 2004, sunt complet străine cauzei, întrucât reclamanta, conform actelor de la dosar, nu a solicitat acordarea drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, în calitate de soţie supravieţuitoare a unei persoane persecutate, ci a invocat o persecuţie etnică suferită de ea însăşi, în calitate de fiică a părinţilor săi care au fost nevoiţi să se refugieze din motive etnice.
Instanţa a reţinut că reclamanta s-a născut la 16 noiembrie 1926, la Adamclisi, fiind fiica lui I.S. şi P.S. şi s-a refugiat împreună cu familia sa, ca urmare a schimbului de populaţie între România şi Bulgaria, intervenit în urma Tratatului semnat la Craiova, în septembrie 1940, în România.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând ca motiv de casare, dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi arătând că instanţa de fond a încălcat prevederile Legii nr. 189/2000, întrucât la dosar nu au fost depuse dovezi concludente cauzei şi nici nu rezultă faptul că reclamanta a făcut demersuri pentru a dovedi cu acte oficiale, justeţea cererii sale.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 189/2000, beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ, persoanele, cetăţeni români, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutate, refugiate sau expulzate în altă localitate.
Textele legale au avut în vedere, persecuţia din motive etnice, la care au fost supuse unele persoane de cetăţenie română, fără a face distincţie între părinţi şi copii.
Cum, din actele de la dosar, respectiv din certificatul de naştere Seria No nr. 981753, rezultă că intimata-reclamantă S.S., căsătorită G.S., s-a născut la 16 noiembrie 1926, la Adamclisi, fiind fiica I.S. şi P.S., iar din situaţia de avere imobiliară rurală a tatălui său, rezultă că aceasta, împreună cu familia, a făcut obiectul schimbului de populaţie între România şi Bulgaria, în urma Tratatului semnat la Craiova, în septembrie 1940, cât şi din confirmarea declaraţiei de martor, toate fac pe deplin dovada situaţiei de refugiat a acesteia, iar concluziile care se desprind, sunt acelea că intimata-reclamantă este beneficiara drepturilor conferite de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Faţă de considerentele expuse şi constatând că potrivit art. 304 şi 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 2053 din 12 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2008/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2010/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
