ICCJ. Decizia nr. 2015/2005. Contencios. Refuz emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2015/2005
Dosar nr. 8694/2004
Şedinţa publică din 28 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 431/2004, Curtea de Apel Timişoara a admis acţiunea reclamantei SC I.T. SRL, filiala Arad, împotriva pârâtelor Ministerul Finanţelor Publice - Comisia pentru autorizarea antrepozitelor fiscale şi a importatorilor de produse accizabile, Bucureşti şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Arad şi în consecinţă, a desfiinţat Decizia de înregistrare nr. 391944 din 10 mai 2004 şi Decizia nr. 5 din 26 februarie 2004 şi a anulat Nota de constatare nr. 1188 din 25 februarie 2004, emise de pârâte.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că actele administrative atacate au fost emise de Ministerul Finanţelor Publice, cu încălcarea dispoziţiilor legale privind validitatea acestora, cele două decizii nefiind motivate în fapt şi în drept. A mai precizat instanţa, Curtea de Apel Timişoara, că a analizat şi pe fond, atât actele administrate, cât şi nota de constatare, care au fost considerate ca nelegale, avându-se în vedere că reclamanta a îndeplinit condiţiile prevăzute de art. 180 şi 183 din Legea nr. 571/2001 privind Codul fiscal.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, Direcţia Generală a Finanţelor Publice, în nume propriu şi în reprezentarea Ministerului Finanţelor Publice, criticând-o ca nelegală, întrucât instanţa de fond a trecut peste excepţia de tardivitate a formulării cererii referitoare la anularea Notei de constatare nr. 1188/2004, în mod nelegal, iar pe fond a fost pronunţată o hotărâre lipsită de temei legal, cu încălcarea dispoziţiilor Codului fiscal şi al C. proCod Fiscal - art. 38.
S-a apreciat că, Curtea de Apel Timişoara a invocat greşit practica Curţii Europene a Drepturilor Omului, care în speţă nu are nici o legătură.
În drept recursul a fost fondat pe dispoziţiile art. 3041 şi art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., pe Legea nr. 29/1990 şi dispoziţiile art. 80 şi 171 din Legea nr. 571/2003 şi Codul de procedură fiscală.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Analizând recursul conform dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Prin acţiunea introductivă s-a solicitat anularea atât a deciziilor nr. 5/2004 şi nr. 391944/2004, cât şi a Notei de constatare nr. 1188/2004, încheiate de pârâte.
Referitor la excepţia de tardivitate invocată, cu privire la cererea reclamantei-intimate, de anulare a notei de constatare, încheiată de Direcţia Control Fiscal Arad, excepţie discutată atât la fond şi invocată şi în recurs, Curtea apreciază că în mod corect a fost respinsă faţă de dispoziţiile art. 171 alin. (4) C. proCod Fiscal, întrucât în raport cu data comunicării, 1 martie 2004 şi data formulării contestaţiei la Ministerul Finanţelor Publice, a existat termenul legal de 3 luni.
Prin urmare, această excepţie este neîntemeiată şi va fi respinsă.
Pe fond, actele administrative deduse judecăţii sunt, însă, nelegale, întrucât nu cuprind motivele de fapt şi de drept care au condus organul fiscal la luarea măsurilor faţă de intimată, fiind emise cu încălcarea dispoziţiilor art. 38 din OG nr. 92/2003 şi ale art. 171 - 175 C. proCod Fiscal
Astfel, Decizia nr. 5/2002 este lipsită de temei legal, neindicând posibilitatea de contestare, termenul şi organul competent să o soluţioneze, iar Decizia nr. 391944/2004 nefiind motivată nici în fapt, nici în drept, astfel încât nu prevede calea de atac ce ar trebui urmată de partea nemulţumită şi nici instanţa competentă, încălcând, astfel, dispoziţiile art. 175 C. proCod Fiscal
Corect, prima instanţă a invocat art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului care garantează dreptul la un proces echitabil pentru orice persoană, instanţele de judecată având obligaţia să respecte garanţiile procesuale ale părţilor, orice aspect general, astfel încât să li se asigure un proces echitabil în sensul Convenţiei. Astfel, orice persoană are dreptul în deplină legalitate să fie executată în mod echitabil şi juridic, astfel încât nici o parte să nu fie dezavantajată faţă de adversarul său.
Pe fondul pricinii, actele administrative deduse judecăţii sunt nelegale, avându-se în vedere că intimata-reclamantă, cu actele pronunţate în instanţă, face dovada pe deplin că îndeplineşte condiţiile art. 180 şi 183 Cod Fiscal, pentru obţinerea autorizaţiei de antrepozit fiscal. De altfel, pe locul unde prima reclamantă îşi desfăşoară activitatea, există şi alte societăţi, însă fiecare are o altă suprafaţă de teren delimitată, astfel cum rezultă din extrasul de carte funciară anexat la dosar.
Intimata-reclamantă are în proprietate clădirea şi terenul în folosinţă, astfel încât îndeplineşte cerinţele legale ale Normelor metodologice aprobate prin HG nr. 44/2004, de aplicare a dispoziţiilor art. 180 din Legea nr. 571/2003.
Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sentinţa atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad, în nume propriu şi în reprezentarea Ministerului Finanţelor Publice, se va respinge ca nefondat, conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad, în nume propriu şi în reprezentarea Ministerului Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Comisia pentru Administrarea Antreprizelor Fiscale şi Ompozitelor de Produse Specifice, împotriva sentinţei civile nr. 431 din 27 octombrie 2004, a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2011/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2016/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
