ICCJ. Decizia nr. 2010/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2010/2005
Dosar nr. 8574/2004
Şedinţa publică din 28 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 3072/2004 din 24 august 2004, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, reclamanta M.V. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, pentru ca în contradictoriu cu aceasta, să se dispună anularea hotărârii nr. 13045 din 10 iulie 2004, emisă de Comisia de specialitate a pârâtei, şi obligarea acesteia la emiterea unei noi hotărâri, prin care să-i recunoască calitatea de beneficiară a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că în mod greşit, în hotărârea a cărei anulare se solicită, s-a menţionat că nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, întrucât nu a dovedit persecuţia din motive etnice şi nu a făcut demersuri pentru obţinerea actelor oficiale.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 2126, pronunţată la 14 octombrie 2004, a respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că potrivit dovezilor de la dosar, hotărârea atacată este legală şi că reclamanta nu are un drept recunoscut de lege, vătămat, deoarece din adresa nr. 63573 din 15 septembrie 2003, emisă de Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului, rezultă că la 15 martie 1943, reclamanta a figurat ca angajată la Ministerul Agriculturii din Basarabia - Camera Agricolă Orhei, iar în luna iulie 1944 a fost repartizată la Camera Agricolă Mehedinţi şi apoi detaşată la 1 octombrie 1944, la Camera Agricolă Iaşi.
Împotriva sentinţei astfel motivată a declarat recurs, reclamanta M.V., criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, întrucât se bazează pe o interpretare greşită a legii incidente în cauză.
Astfel, recurenta susţine că din probele administrate (declaraţiile de martori) rezultă în mod cert persecuţia etnică.
Recursul va fi admis astfel:
Din actele de la dosar, respectiv din declaraţiile martorilor B.N. şi P.M., extrasul de stare civilă, carnetul de muncă, certificatul de naştere şi căsătorie depuse la dosar, se desprinde concluzia că reclamanta, născută la data de 8 septembrie 1922, în Basarabia - Orhei, fiica lui N. şi T., a fost obligată să se refugieze la data de 19 martie 1944, în România, ca urmare a ocupării Basarabiei de către trupele sovietice, schimbându-şi locul de muncă din motive de persecuţie etnică, aşa cum rezultă în mod special din declaraţiile de martori, probe testimoniale admise de lege.
Ca atare, Curtea va stabili că recurenta se încadrează în dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru aprobarea OG nr. 105/1999, care stipulează că de drepturile compensatorii prevăzute de lege, beneficiază persoana, cetăţean român care, în perioada regimului instaurat de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice şi care se află în situaţiile limitativ prevăzute de lege.
De aceea, se va admite recursul în temeiul art. 312 şi 314 C. proc. civ., sentinţa va fi casată şi pe fond va fi admisă acţiunea, se va anula hotărârea contestată, iar pârâta va fi obligată să emită o nouă hotărâre, prin care să constate că reclamanta se încadrează în situaţia prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 19 martie 1944 - 6 martie 1945, începând de la 1 decembrie 2002.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.V. împotriva sentinţei civile nr. 2126 din 14 octombrie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa recurată şi pe fond, admite acţiunea.
Anulează hotărârea nr. 13045/10587 din 13 iulie 2004, emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să constate că reclamanta are calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 19 martie 1944 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 decembrie 2002.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2009/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2011/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
