ICCJ. Decizia nr. 2028/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2028/2005
Dosar nr. 419/2005
Şedinţa publică din 28 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 134/F din 27 august 2004, a respins ca nefondată, acţiunea reclamantului C.G., formulată în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Galaţi, prin care a solicitat anularea hotărârii nr. 8610 din 14 mai 2004, emisă de Comisia de specialitate din cadrul pârâtei şi acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 30 august 1953 - 18 decembrie 1955.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs, reclamantul C.G., criticile sale vizând greşita respingere a apelului său. Calificarea acestei căi de atac a fost dată de reclamant, abia la 22 noiembrie 2004, după ce în prealabil şi-a intitulat cererea, contestaţie în anulare.
Curtea de Apel Galaţi, luând act de precizarea făcută, prin sentinţa civilă nr. 223 din 22 noiembrie 2004, a declinat competenţa de soluţionare a recursului împotriva sentinţei civile nr. 134/F din 27 august 2004, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Examinând cauza, în raport cu motivele invocate şi având în vedere dispoziţiile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., se va admite recursul, în sensul celor ce urmează:
Prin sentinţa nr. 134/F din 27 august 2004 i s-a respins acţiunea, reclamantului, pentru considerentul că din analiza materialului probator aflat la dosarul cauzei, a rezultat că acţiunea reclamantului este nesusţinută legal, astfel încât acestuia nu-i pot fi aplicabile dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 309/2002.
Examinând cauza, în raport cu motivele invocate şi având în vedere prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va admite recursul, va dispune casarea sentinţei şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, în vederea completării probelor.
Astfel, Curtea reţine că prevederile Legii nr. 309/2002 vizează acordarea unor drepturi specifice, cu titlu de măsuri reparatorii, numai acelor persoane, care, în perioada 1950 - 1961, au efectuat stagiul militar în detaşamente de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, activitatea prestată de aceste persoane având un caracter discriminatoriu şi înjositor, putând fi caracterizată drept „muncă forţată".
Având în vedere aceste dispoziţii, care limitează acordarea drepturilor, nu se poate susţine că toţi foştii militari care au satisfăcut stagiul militar prin muncă, trebuie să se bucure de acelaşi tratament juridic, fiind opţiunea legiuitorului de a stabili categoria de persoane care beneficiază de prevederile legale.
Dar, în cauză nu rezultă în mod cert dacă reclamantul şi-a efectuat serviciul militar într-un detaşament de muncă din subordinea Direcţiei Generale a Serviciului Muncii sau într-o unitate militară.
Întrucât livretul militar prezintă ştersături prin care s-a anulat poziţia 12 „armă", poziţia 13 „denumirea specialităţii militare" şi poziţia 16 „Calificarea", iar U.M. nr. 03889 Tecuci, indicată în livretul militar, nu se regăseşte în tabelul cu evidenţa detaşamentelor de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii şi nici în cel cuprinzând unităţile economice din subordinea Ministerului Apărării Naţionale, pe de o parte, iar între aceste menţiuni şi Fişa de evidenţă, care prezintă, de asemenea, ştersături, pe de altă parte, există vădite necorelări, este necesar să se completeze probele de la dosar, pentru a putea concluziona asupra justei soluţionări.
Cu ocazia rejudecării, urmează a se suplimenta probatoriul, prin orice mijloc de dovadă admis de lege (eventual prin efectuarea unor verificări la U.M. 02405 Piteşti sau la Arhivele Naţionale), în vederea stabilirii dacă în perioada solicitată prin acţiune, 30 august 1953 - 18 decembrie 1955, reclamantul şi-a efectuat stagiul militar într-un detaşament de muncă, organizat în acest scop, conform prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.G. împotriva sentinţei civile nr. 134/F din 27 august 2004 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceiaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2027/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2029/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
