ICCJ. Decizia nr. 2060/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2060/2005
Dosar nr. 5567/2004
Şedinţa publică din 29 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 4 decembrie 2003, reclamanta S.T. a solicitat în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, să se dispună anularea hotărârii nr. 8468/7861 din 15 octombrie 2003, a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care i s-a respins cererea privind recunoaşterea calităţii de beneficiară a prevederilor acestei legi.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat, în esenţă, că prin hotărârea menţionată i s-a respins cererea privind stabilirea calităţii de refugiat din Ardealul de Nord, cu motivarea că s-a născut la mai mult de 300 de zile de la data refugiului părinţilor săi.
Prin sentinţa civilă nr. 302 din 17 februarie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantei S.T., a anulat hotărârea nr. 8468/7861 din 15 octombrie 2003, emisă de pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 16 august 1942 - 23 ianuarie 1945, începând cu data de 1 martie 2003.
Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa de fond a reţinut că din probele administrate în cauză, rezultă că reclamanta s-a născut la data de 16 august 1942, în localitatea Deva, părinţii reclamantei fiind strămutaţi din localitatea de domiciliu, Cluj Napoca, la data de 31 octombrie 1940.
Instanţa de fond a reţinut ca fiind semnificativ faptul că părinţilor reclamantei, T.S. şi S.A., li s-a recunoscut calitatea de beneficiari ai prevederilor Legii nr. 189/2000, prin hotărârile nr. 643 din 24 iunie 2002 şi nr. 1337 din 1 august 2002, emise de Casa Judeţeană de Pensii Cluj.
În consecinţă, instanţa a reţinut că reclamanta are calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 16 august 1942 - 23 ianuarie 1945.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În esenţă, se susţine că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre greşită, deoarece reclamanta s-a născut la un interval mai mare de 300 de zile de la data strămutării părinţilor reclamantei.
Prin aceasta s-a încălcat dispoziţiile cuprinse în adresa nr. 3423 din 26 septembrie 2002 a Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, prin care acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru copiii născuţi în perioada refugiului părinţilor este condiţionată de naşterea copilului în cel mult a 300-a zi de la data începerii refugiului părinţilor.
Examinându-se sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanţei, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate începând cu 6 septembrie 1940 şi până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii pe motive etnice, printre situaţiile prevăzute de lege fiind şi aceea a strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].
Prin Normele pentru aplicarea OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, s-a precizat că prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, se înţelege persoana care a fost mutată sau obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice, precum şi persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei, rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit, astfel, toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
În consecinţă, constatându-se că sentinţa atacată este legală şi temeinică, se va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 302 din 17 februarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2029/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2063/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
