ICCJ. Decizia nr. 2024/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2024/2005
Dosar nr. 346/2005
Şedinţa publică din 28 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 22 octombrie 2004, reclamantul T.G. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Timiş, anularea hotărârii nr. 9061 din 12 octombrie 2004, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, în calitate de persoană refugiată din motive etnice.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 457 din 18 noiembrie 2004, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că din documentele depuse la dosar, rezultă că reclamantul s-a născut în timpul refugiului părinţilor săi şi este îndreptăţit să beneficieze de aceleaşi drepturi, ca şi ei, atâta vreme, cât a trăit în aceleaşi condiţii, iar dispoziţiile legale nu prevăd în mod expres înlăturarea acestei categorii, de la beneficiul legii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş, pe motiv că reclamantul ar fi putut beneficia de prevederile legii, doar dacă s-ar fi născut în intervalul de 300 zile de la data refugiului părinţilor săi, cum prevede Codul familiei, şi nu la aproximativ 630 de zile după refugiu.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 189/2000 beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ, persoanele, cetăţeni români, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutate, refugiate sau expulzate în altă localitate.
Textele legale au avut în vedere persecuţia din motive etnice, la care au fost supuse unele persoane de cetăţenie română, fără a face distincţie între părinţi şi copiii născuţi în perioada refugiului.
Traiul în refugiu a avut consecinţe identice, materiale şi morale, vătămătoare, atât asupra părinţilor, cât şi asupra copiilor lor, indiferent că au fost născuţi înainte sau în timpul refugiului.
Cum intimatul-reclamant s-a născut la 26 iulie 1942, în localitatea Timişoara, unde părinţii săi erau refugiaţi, în mod corect Curtea de Apel Timişoara a apreciat că acesta beneficiază de drepturile conferite prin Legea nr. 189/2000.
Curtea va respinge susţinerea recurentei, cu privire la intervalul de timp în care s-a născut reclamantul, întrucât aceste reglementări nu pot fi extinse asupra drepturilor vizate de Legea nr. 189/2000.
Faţă de considerentele expuse şi constatând că potrivit art. 304 şi 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Timiş, împotriva sentinţei civile nr. 457 din 18 noiembrie 2004, a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2022/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2025/2005. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
