ICCJ. Decizia nr. 2059/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamanta Asociația C.S.D. a chemat în judecată Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională Vamală București, solicitând anularea actului constatator nr. 2239 din 22 noiembrie 2003, privind taxele vamale și alte drepturi cuvenite bugetului de stat, emis de Biroul Vamal Băneasa.
S-a mai solicitat și suspendarea executării actului administrativ, până la soluționarea acțiunii.
Motivându-și cererea, reclamanta a arătat că prin actul contestat s-a stabilit în sarcina sa, în mod nelegal, plata sumei de 358.756.509 lei, T.V.A aferentă achiziționării unui autocar, în baza unui contract de leasing, încheiat la data de 14 ianuarie 1999.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 437 din 3 martie 2004, a respins acțiunea reclamantei, ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că actul constatator nr. 2239/2003 nu a fost contestat potrivit procedurii administrative prevăzute de art. 5 din O.U.G. nr. 13/2001, în vigoare la acea dată.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamanta Asociația C.S.D. București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a susținut, în esență, că procedura jurisdicției speciale administrative este facultativă, având în vedere dispozițiile art. 21 alin. (4) din Constituția României, precum și împrejurarea că actul atacat a fost emis la data de 22 noiembrie 2003, după intrarea în vigoare a noilor dispoziții constituționale. în baza acestor considerente se impune trimiterea cauzei, pentru rejudecarea în fond, la aceeași instanță.
Recursul este fondat.
Actul administrativ atacat (actul constatator nr. 2239 din 22 noiembrie 2003, emis de Biroul Vamal Băneasa) face parte, fără îndoială, din categoriile vizate de O.U.G. nr. 13/2001, pentru care era prevăzută imperativ procedura administrativ-jurisdicțională. Dar caracterul imperativ al acestor norme a fost înlăturat prin Legea de revizuire a Constituției României nr. 429/2003, aprobată prin referendumul național din 18 - 19 octombrie 2003 și intrată în vigoare la data de 29 octombrie 2003.
Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (4) din Constituția României, în forma revizuită, "jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite".
Având în vedere aceste norme constituționale, precum și împrejurarea că actul administrativ contestat a fost emis la data de 22 noiembrie 2003, după intrarea în vigoare a formei revizuite a Constituției, parcurgerea etapei administrative prealabile reglementată de O.U.G. nr. 13/2001, nu mai este obligatorie.
Se constată, așadar, că prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, care a fost casată, iar cauza trimisă, spre rejudecare, aceleiași instanțe.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1209/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2001/2005. Contencios → |
|---|
