ICCJ. Decizia nr. 2064/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 12 decembrie 2003, reclamanta D.N. a solicitat în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului București, să se dispună anularea hotărârii nr. 8888/8372 din 30 octombrie 2003 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiară a prevederilor acestei legi.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că s-a refugiat împreună cu familia, din Basarabia, în România, în anul 1944, și nu în 1943, cum greșit s-a reținut în hotărârea atacată. A menționat că se încadrează în cerințele art. 1 din Legea nr. 189/2000, pentru a beneficia de drepturile acordate prin acest act normativ.
Prin sentința civilă nr. 444 din 4 martie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta D.N.
La primul termen de judecată, recurenta a solicitat să se ia act de renunțarea la judecata recursului, deoarece prin hotărârea nr. 12261/11910 din 7 mai 2004, pârâta i-a admis cererea, stabilindu-i calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000.
Conform art. 246 C. proc. civ., reclamantul poate renunța oricând la judecată, fie verbal, în ședința de judecată, fie prin cerere scrisă.
în consecință, s-a luat act de cererea formulată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2099/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2791/2005. Contencios → |
|---|
