ICCJ. Decizia nr. 2791/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 343/2005, înalta Curte de Casație și Justiție a fost învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență născut ca urmare a pronunțării acestei hotărâri, în contradictoriu cu sentința civilă nr. 4505 a Tribunalului București.
Examinând conflictul dedus judecății, instanța reține următoarele:
Obiectul acțiunii introductive îl constituie cererea reclamantei A.P.A.P.S. privind constatarea nulității procesului-verbal de control din 23 decembrie 1998, întocmit de către Direcția Generală a Controlului din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, act prin care se stabilea răspunderea materială a unui număr de 5 salariați al reclamantei. Aceasta din urmă a sesizat judecătoria, cu soluționarea litigiului, instanță care și-a declinat competența în favoarea tribunalului, având în vedere incidența dispozițiilor legale privind legislația muncii.
Tribunalul a apreciat natura litigiului, ca fiind de contencios administrativ, având în vedere natura juridică a actului contestat și ținând seama de faptul că acesta a fost emis de către un organ al autorității publice centrale, a declinat competența în favoarea Curții de Apel București.
La rândul său, Curtea de Apel București a considerat că natura juridică a litigiului aparține dreptului muncii, motiv pentru care a declinat competența, în favoarea Tribunalului București.
Modul de soluționare al incidentului procedural prin sentința curții de apel, este cel corect.
Astfel, așa după cum rezultă din chiar considerentele procesului-verbal de control, răspunderea celor 5 angajați al F.P.S., devenind A.P.A.P.S., apoi A.V.A.S., pentru prejudiciul creat în patrimoniul acestuia, s-a stabilit în temeiul art. 102 și urm. C. muncii.
Pe de altă parte, același act de control a fost contestat la organul emitent care, prin răspunsul său, îndrumă reclamanta să procedeze în conformitate cu prevederile Codului muncii, iar acest răspuns nu a fost contestat, fapt ce contribuie pentru încă un motiv în plus, la rămânerea în sfera dreptului muncii.
Aceste aspecte, în mod corect au fost reținute de către Curtea de Apel București, ca fiind determinante în calificarea litigiului ca fiind de dreptul muncii, fapt ce a determinat declinarea competenței în conformitate cu prevederile Legii nr. 53/2003, ale art. 2 lit. b1), raportat la art. 158 și 159 C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, a fost menținută hotărârea Curții de Apel București, cu consecința trimiterii cauzei, spre competentă soluționare, Tribunalului București, în complet specializat pentru judecarea litigiilor de muncă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2064/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2654/2005. Contencios → |
|---|
