ICCJ. Decizia nr. 2075/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2075/2005
Dosar nr. 6794/2004
Şedinţa publică din 29 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 11 februarie 2004, reclamantul A.D. a solicitat în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Mureş, să se dispună anularea hotărârii nr. 672 din 30 septembrie 2002 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care i s-a recunoscut calitatea de beneficiar al prevederilor acestei legi, pentru perioadele 6 septembrie 1940 - 1 iulie 1941 şi 20 martie 1944 - 6 martie 1945.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat, în esenţă, că solicită acordarea drepturilor prevăzute de legea menţionată, şi pentru perioada 1 august 1941 - 23 martie 1944.
Prin sentinţa nr. 94 din 13 aprilie 2004, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea reclamantului A.D., ca tardiv formulată.
Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa de fond a reţinut că din probele administrate în cauză rezultă că reclamantul a contestat hotărârea comisiei de specialitate de pe lângă Casa Judeţeană de Pensii Mureş, în afara termenului de 30 de zile de la data comunicării hotărârii, prevăzut de art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, recurentul-reclamant A.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În esenţă, recurentul susţine că solicitarea de a i se acorda drepturile, şi pentru perioada 1941 - 1944, este îndreptăţită în raport cu persecuţiile îndurate.
Examinându-se sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanţei, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate începând cu 6 septembrie 1940, până 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii pe motive etnice, printre situaţiile prevăzute de lege fiind şi aceea a strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].
Art. 7 alin. (4) din legea menţionată, prevede că împotriva hotărârilor comisiilor abilitate să stabilească îndeplinirea condiţiilor pentru acordarea drepturilor conferite prin lege, se poate face contestaţie la curtea de apel, în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii.
În cauză, se constată că instanţa de fond a apreciat în mod corect, tardivă, contestaţia formulată de reclamant împotriva hotărârii nr. 672 din 30 septembrie 2002, a Casei Judeţene de Pensii Mureş, cel în cauză adresându-se Curţii de Apel Târgu Mureş, abia la data de 11 februarie 2004. Chiar în cuprinsul recursului pe care l-a formulat, reclamantul recunoaşte că nu a „intervenit la timp", deoarece a fost bolnav.
Prin urmare, sentinţa atacată este legală şi temeinică, urmând a se respinge recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.D. împotriva sentinţei nr. 94 din 13 aprilie 2004 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2070/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2082/2005. Contencios → |
|---|
