ICCJ. Decizia nr. 2163/2005. Contencios. Anulare decizie emisă de M.F.P. ( eşalonare la plata obligaţii financiar fiscale). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2163/2005
Dosar nr. 1564/2004
Şedinţa publică din 1 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 272 din 5 decembrie 2003, Curtea de Apel Ploieşti a admis acţiunea formulată de reclamanta SC C.E. SA Câmpina, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova. Au fost anulate Decizia nr. 199 din 26 iunie 2003, a Ministerului Finanţelor Publice şi Nota de constatare din 18 martie 2003, întocmită de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova, reclamanta fiind exonerată de plata sumei de 252.588.496 lei şi a penalităţilor aferente acestei sume. S-a dispus şi restituirea către reclamantă, a cauţiunii în valoare de 30.000.000 lei, achitate prin O.P. nr. 91 din 29 iulie 2003, precum şi plata cheltuielilor de judecată suportate de aceasta.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că ambele acte administrative sunt nelegale deoarece:
Prin Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 1293/1998, societăţii reclamante i-a fost acordată eşalonarea la plată a sumei totale de 22.250.489.959 lei, începând cu data de 30 iunie 1999, iniţial în 48 de rate, iar ulterior în 53 de rate, suma în discuţie reprezentând obligaţiile societăţii la bugetul de stat, calculate până la acea dată.
Raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză a evidenţiat că reclamanta a respectat modalităţile de eşalonare la plată acordate de Ministerul Finanţelor Publice, prin adresa nr. 283660/1999, aceleaşi concluzii rezultând chiar şi din actele de control întocmite de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova, în toată perioada eşalonării, şi anume, 1 iulie 1999 - 31 martie 2003.
Fiind o obligaţie stabilită suplimentar la fondul pentru handicapaţi, aferentă unei perioade anterioare cu trei ani faţă de data controlului şi care a fost contestată de reclamantă, se impunea ca noua interpretare a organului de control să fie argumentată pe un temei legal, ceea ce în cauză nu s-a făcut.
Prin adresa nr. 3647 din 31 ianuarie 2003, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova şi-a exprimat punctul de vedere cu privire la contestaţia reclamantei, iar aceasta din urmă s-a conformat celor stabilite prin adresă, achitând în termenul legal, întreaga sumă de 252.588.496 lei, prin O.P. nr. 254 din 3 februarie 2003.
Mai mult, având în vedere că reclamanta s-a încadrat în termenele legale de eşalonare la plată, prin adresa nr. 11686 din 31 martie 2003, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova a propus, implicit, admiterea plângerii adresate de reclamantă, Ministerului Finanţelor Publice.
În termen legal, împotriva sus menţionatei sentinţe au declarat recurs, pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova şi Ministerul Finanţelor Publice.
Invocând în drept dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., recurenţii au arătat, în esenţă, că nici considerentele sentinţei şi nici concluziile expertului contabil pe care acestea s-au bazat, nu au ţinut seama de dispoziţiile legale incidente în cauză şi de actele existente la dosar. În raport cu aceasta, în mod legal organele de control au constatat că societatea intimată a pierdut înlesnirea la plată acordată prin adresa nr. 283660 din 12 ianuarie 1999, de Ministerul Finanţelor Publice, întrucât debitul suplimentar reprezentând contribuţia la Fondul special de solidaritate socială pentru persoane cu handicap, trebuia achitat până la 23 iunie 2002.
Ca urmare, s-a solicitat modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii formulate de SC C.E. SA Câmpina.
Intimata a formulat întâmpinare, solicitând menţinerea, ca legală şi temeinică, a sentinţei recurate.
Examinând sentinţa atacată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că sunt întemeiate criticile aduse de recurenţi.
Constatând incidenţa motivelor de modificare prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (3) din acelaşi cod, recursul va fi admis, cu consecinţa modificării sentinţei recurate, în sensul respingerii acţiunii, ca neîntemeiată, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
În baza Ordinului ministrului finanţelor nr. 1283/1998, prin adresa nr. 283660 din 12 ianuarie 1999, Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia generală de colectare a veniturilor statului şi de aplicare a executării silite, a aprobat cererea societăţii reclamante privind eşalonarea la plată a sumei totale de 22.250.489.859 lei, în 48 rate lunare (ulterior 53 rate), începând cu data de 30 iunie 1999.
Eşalonarea la plată a fost condiţionată, astfel cum rezultă din adresa mai sus amintită, de achitarea obligaţiilor curente la bugetul de stat, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data scadenţei. Totodată, s-a stabilit că pentru neachitarea la scadenţă se datorează majorări de întârziere calculate conform prevederilor legale.
Prin procesul-verbal nr. 1121 din 9 mai 2002, încheiat de Direcţia de Control Fiscal Prahova s-a stabilit că societatea reclamantă are un debit suplimentar de 252.588.496 lei, reprezentând diferenţă de contribuţie la Fondul special de solidaritate socială pentru persoane cu handicap.
Acest debit suplimentar a fost achitat cu O.P. nr. 254 din 3 februarie 2003, deci cu depăşirea termenului de 30 de zile de la scadenţă, respectiv 23 iunie 2003, termen calculat conform art. 10 din OG nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, cu modificările ulterioare.
Potrivit aceluiaşi art. 10 din OG nr. 11/1996, societatea avea obligaţia de a achita sumele stabilite suplimentar de organele de control, în termen de 15 zile de la data semnării actului de control, chiar dacă s-ar accepta că „nota de divergenţă" inserată de reclamantă în finalul acestui act, ar reprezenta o contestaţie în sensul cerut de dispoziţiile OUG nr. 13/2001. Această notă nu poate fi asimilată, însă, unei contestaţii conform acestei ordonanţe.
Constatând neachitarea până la 23 iunie 2002, a diferenţei de contribuţie la Fondul special de solidaritate socială pentru persoane cu handicap, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova a constatat şi pierderea de către societatea reclamantă, a înlesnirii la plată, aprobată la 12 ianuarie 1999, cu consecinţa plăţii de dobânzi şi penalităţi, conform Notei din 18 martie 2003.
Prin Decizia nr. 199 din 26 iunie 2003, în mod corect Ministerul Finanţelor Publice a respins, ca neîntemeiată, contestaţia privind măsura pierderii înlesnirii la plată, având în vedere incidenţa art. 84 din OG nr. 11/1996, coroborat cu art. 19 pct. 2 din Ordinul ministrului finanţelor nr. 580/2002, pentru aprobarea Normelor metodologice privind procedura şi competenţele de acordare a înlesnirilor la plata obligaţiilor restante la bugetul de stat, administrate de Ministerul Finanţelor Publice.
Apărările intimatei-reclamante, cu privire la notele de constatare din 24 mai 2002 şi din 19 iulie 2002, nu sunt pertinente şi în mod corect au fost înlăturate de autoritatea administrativ-fiscală competentă să soluţioneze contestaţia, faţă de obligaţiile care au făcut obiectul controalelor respective. Obligaţiile aferente lunii iunie 2002, lună în care a devenit scadentă suma de 252.588.496 lei, nu au făcut obiectul celor două note de constatare invocate şi depuse la dosarul de fond.
Cele arătate până aici nu sunt în contradicţie cu adresa nr. 11686 din 31 martie 2003, prin care Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova face cunoscut Ministerului Finanţelor Publice, doar un punct de vedere privind valabilitatea înlesnirii acordate în baza Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 1283/1998.
Totodată, pentru cauza dedusă judecăţii, este lipsit de relevanţă certificatul de atestare fiscală nr. 44358 din 22 octombrie 2004, depus de intimata-reclamantă în apărarea sa, în această fază procesuală, potrivit căruia aceasta nu figurează cu debite către bugetul de stat la data de 31 august 2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova, în nume propriu şi în numele Ministerului Finanţelor Publice, împotriva sentinţei nr. 272 din 5 decembrie 2003, a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea formulată de reclamanta SC C.E. SA Câmpina, ca neîntemeiată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2158/2005. Contencios. împotriva deciziei... | ICCJ. Decizia nr. 2177/2005. Contencios. Anulare măsură de... → |
|---|
