ICCJ. Decizia nr. 2187/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Lg. 189 / 2000. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2187/2005
Dosar nr. 6863/2004
Şedinţa publică din 1 aprilie 2005
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 318 din 12 martie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta L.F., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, pentru anularea deciziei de revizuire nr. 154/2002, prin care pârâta a respins cererea reclamantei, de stabilire a calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
Prin Decizia nr. 3516 din 28 octombrie 2003, Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, a constatat nulitatea recursului declarat de reclamanta L.F. împotriva sus-menţionatei sentinţe, reţinând că prin depunerea cererii de recurs, direct la instanţa de recurs, recurenta a încălcat dispoziţiile art. 302 C. proc. civ., potrivit cărora „recursul se depune la instanţa a cărei hotărâre se atacă, sub sancţiunea nulităţii recursului".
În termen legal, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie, L.F. a formulat contestaţie în anulare.
Invocând în drept dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., contestatoarea a arătat că, deşi nu poate invoca propria culpă, se impune a se observa că instanţa de recurs nu a întreprins diligenţe pentru returnarea recursului, Curţii de Apel Bucureşti, urmând ca acesta din urmă să-l îndrepte împreună cu dosarul, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării recursului. Neprocedându-se în acest fel, s-a adus grav prejudiciu, contestatoarei-recurente.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că este nefondată, prezenta contestaţie în anulare, nefiind incidente în cauză dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.
Potrivit acestui text procedural, „hotărârile instanţei de recurs mai pot fi atacate cu contestaţia (n.n. în anulare), când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificarea sau de casare".
Aşadar, partea interesată îşi poate exercita dreptul de a uza de această cale extraordinară de atac, în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege, respectiv de dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.
În speţă, motivul invocat de contestatoare nu se încadrează în nici una din situaţiile menţionate de legiuitor, în cuprinsul art. 318 C. proc. civ. (arătate mai sus) şi nici în cele prevăzute de art. 317 din acelaşi cod (privind contestaţia în anulare de drept comun). Instanţa de recurs a aplicat dispoziţiile art. 302 C. proc. civ., care sancţionează, în mod expres, cu nulitatea, nedepunerea recursului la instanţa a cărei hotărâre se atacă.
De altfel, însăşi contestatoarea precizează în cerere că îi aparţine culpa în nerespectarea prevederilor imperative ale art. 302 C. proc. civ. Din modul în care este reglementată această cale extraordinară de atac a contestaţiei în anulare, rezultă în mod evident că nu a fost în intenţia legiuitorului de a oferi o soluţie celor ce ignoră principiul potrivit căruia „nimeni nu poate invoca necunoaşterea legii".
În acest context şi având în vedere şi modul neechivoc în care este formulat textul procedural ce a constituit temei de drept pentru constatarea nulităţii recursului, nu poate fi primită critica referitoare la demersurile pe care ar fi trebuit să le facă instanţa de recurs, o asemenea obligaţie legală nefiind fixată în sarcina acesteia, prin prevederile Codului de procedură civilă.
Pentru toate cele expuse, va fi respinsă, ca nefondată, prezenta contestaţie în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de L.F. împotriva deciziei nr. 3516 din 28 octombrie 2003, a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ, ca nefondată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2177/2005. Contencios. Anulare măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2261/2005. Contencios. Refuz plată sumă... → |
|---|
