ICCJ. Decizia nr. 2165/2005. Contencios. Anulare decizie M.F.P. ( act control financiar fiscal ; impozit pe profit). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2165/2005
Dosar nr. 6075/2004
Şedinţa publică din 1 aprilie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 12 mai 2000, astfel cum a fost precizată, reclamanta SC F.E. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice a municipiului Bucureşti, să se dispună anularea pct. 4 din Decizia nr. 641 din 17 aprilie 2000, emisă de Ministerul Finanţelor Publice şi pe cale de consecinţă, a tuturor celorlalte acte subsecvente acesteia, cât şi exonerarea de la plata impozitului pe profit aferent anului 1996, în sumă de 7.803.671 lei şi a impozitului pe profit aferent anilor 1997 - 1998, în sumă de 579.073.762 lei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, rejudecând cauza în fond după casare, prin sentinţa civilă nr. 439 din 3 martie 2004, a admis acţiunea precizată de reclamantă, a anulat pct. 4 din Decizia nr. 641 din 17 aprilie 2000, emisă de Ministerul Finanţelor Publice şi partea corespunzătoare din procesul-verbal nr. 25 din 22 februarie 1999, al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a municipiului Bucureşti şi a exonerat-o pe reclamantă de plata obligaţiilor fiscale stabilite cu titlu de impozit pe profit suplimentar aferent anilor 1996, 1997 şi 1998, în cuantumul menţionat în dispozitivul hotărârii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a avut în vedere concluziile expertizelor contabile şi tehnico-judiciare care au stabilit că sumele menţionate cu titlu de impozit pe profit suplimentar aferent anilor 1996, 1997 şi 1998, prin actele de control financiar, nu sunt datorate de reclamantă.
Împotriva sus-menţionatei sentinţe au declarat recurs, pârâţii, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., susţinând în esenţă că în mod greşit instanţa de fond a admis acţiunea, deşi se impunea respingerea ei şi menţinerea actelor de control financiar, ca legale şi temeinice, prin care au fost stabilite în sarcina reclamantei, obligaţiile fiscale cu titlu de impozit pe profit suplimentar, aferent anilor 1996, 1997 şi 1998.
Recursurile sunt nefondate.
În cauză s-au administrat probe, cu acte, expertiză contabilă, completată şi expertiză tehnică judiciară, completată ulterior.
Instanţa de fond a reţinut corect, în raport cu probele administrate, nelegalitatea actelor de control financiar care au stabilit în sarcina intimatei-reclamante, obligaţii fiscale cu titlu de impozit pe profit suplimentar, în sumă de 7.803.671 lei, aferent anului 1996, respectiv în sumă de 579.073.762 lei, aferent anilor 1997 şi 1998, nedatorate.
Ca atare, criticile aduse sentinţei pronunţate, sunt neîntemeiate în raport cu probele administrate, iar recursurile pârâţilor sunt nefondate şi urmează să fie respinse potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice a municipiului Bucureşti, împotriva sentinţei nr. 439 din 3 martie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2161/2005. Contencios. împotriva sentinţei... | ICCJ. Decizia nr. 2179/2005. Contencios. Anulare proces-verbal... → |
|---|
