ICCJ. Decizia nr. 2267/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2267/2005
Dosar nr. 5790/2004
Şedinţa publică din 5 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul M.V. a chemat în judecată Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, solicitând instanţei, ca în contradictoriu cu pârâta, să se dispună anularea hotărârii nr. 9873/9207 din 13 ianuarie 2004, în sensul de a i se stabili corect perioada refugiului, cât şi drepturile corespunzătoare pentru această perioadă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 433 din 3 martie 2004, a admis acţiunea formulată de reclamant, a anulat hotărârea nr. 9873/9207 din 13 ianuarie 2004, emisă de pârâtă, obligând-o pe aceasta să-i recunoască reclamantului, calitatea de refugiat în perioada 18 octombrie 1940 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 iunie 2003.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut, în esenţă, că din actele depuse de reclamant, rezultă că acesta împreună cu familia s-au refugiat la 18 octombrie 1940, din Cluj, la Sibiu, fiind întrunite condiţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, invocând ca motiv de casare, dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În acest scop a arătat că Legea nr. 189/2000, cât şi HG nr. 127/2002 prevăd în mod expres şi limitativ, categoriile de persoane care beneficiază de aceste drepturi, cât şi perioada de început şi sfârşit a refugiului, dovedite cu acte depuse odată cu cererea solicitantului, la Casa de Pensii a municipiului Bucureşti.
Or, reclamantul nu a făcut, prin actele depuse, la acel moment, pe deplin dovada celor solicitate.
Recursul este nefondat.
Conform dispoziţiilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aşa cum a fost modificată şi aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit din motive etnice, găsindu-se în una din situaţiile prevăzute limitativ de lege. În cazul reclamantului se aplică prevederea de la lit. c), care stipulează beneficiază de drepturile prevăzute de lege, persoana care a fost refugiată, expulzată sau strămutată din motive etnice.
Instanţa de fond a reţinut întemeiat, faptul că reclamantul s-a născut în localitatea Cluj, de unde a fost obligat să se refugieze, din motive etnice, împreună cu părinţii săi (el fiind elev), dobândind, astfel, statutul de refugiat al acestora.
Finalitatea Legii nr. 189/2000 este tocmai acordarea de reparaţii, persoanelor care au suferit persecuţii din motive etnice.
Cum reclamantul a făcut pe deplin dovada strămutării sale din motive etnice şi a depus la Comisie, certificatul nr. C/3740 din 29 noiembrie 2002, eliberat de Ministerul de Interne - Arhivele Naţionale - Direcţia Judeţeană Cluj, din care reiese că data refugiului a fost 18 octombrie 1940, şi nu 15 iunie 1941, cum greşit s-a reţinut în decizie, act de natură a dovedi temeinicia susţinerilor sale, motivele invocate în recurs nu pot fi reţinute.
De altfel, există la dosar, aşa cum întemeiat a reţinut instanţa de fond, dovezi concludente în susţinerea cererii reclamantului, şi anume, declaraţiile martorilor L.L. şi D.L., probă testimonială admisă de lege, care, coroborate cu certificatul nr. C/3740 din 29 noiembrie 2002, dovedesc că reclamantul, în vârstă de 9 ani, elev fiind, s-a refugiat împreună cu familia, la data 18 octombrie 1940, din localitatea Cluj, la Sibiu, din motive etnice.
Astfel fiind, recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 433 din 3 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2261/2005. Contencios. Refuz plată sumă... | ICCJ. Decizia nr. 2268/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
