ICCJ. Decizia nr. 2268/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2268/2005
Dosar nr. 5792/2004
Şedinţa publică din 5 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 152 din 28 ianuarie 2004, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, reclamantul D.Ş. a solicitat anularea hotărârii nr. 9354/8420 din 20 noiembrie 2003, emisă de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti şi să se dispună obligarea pârâtei să-i acorde drepturile cuvenite în baza art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în mod nelegal i s-a respins cererea, pe motiv că nu a făcut dovada legăturii de rudenie cu C.S., tatăl reclamantului, titularul situaţiei de avere, împreună cu care a fost deportat în 1940, ca urmare a retrocedării teritoriale conform Tratatului româno-bulgar.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 93, pronunţată la data de 11 martie 2003, a admis acţiunea formulată împotriva hotărârii nr. 9354/8420 din 20 noiembrie 2003, a anulat hotărârea criticată şi a obligat pârâta să elibereze reclamantului D.Ş., o nouă hotărâre prin care să constate că reclamantul se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, că în raport cu actele depuse la dosar şi cu susţinerile părţilor, se constată că hotărârea comisiei este nelegală, deoarece din probele administrate rezultă legătura de rudenie a reclamantului D.Ş., născut la data de 9 decembrie 1932, cu numitul C.S.
Împotriva acestei soluţii şi în termen legal a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, susţinând că instanţa şi-a fundamentat soluţia, pe un probatoriu insuficient administrat şi neconcludent.
Examinând cauza, în raport cu motivul invocat şi având în vedere prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Instanţa de fond a reţinut în mod întemeiat faptul că din probele administrate rezultă legătura de rudenie a reclamantului D.Ş., născut la data de 9 decembrie 1932, cu titularul declaraţiei de avere rurală, numitul C.S.
Astfel, din actele de stare civilă, declaraţiile de notorietate, coroborate cu dispoziţiile Legii nr. 9/1998 şi cu HG nr. 720/2002, emisă în baza acesteia, precum şi cu adresa Prefecturii municipiului Bucureşti, rezultă fără putinţă de tăgadă, că reclamantul D.Ş. născut la data de 9 decembrie 1932, în localitatea Siliştea - Cadrilater, este fiul numitului C.S. Diferenţa de nume, aşa cum, de altfel, a reţinut, corect, instanţa de fond, menţionată în certificatul de naştere, se explică prin faptul că anterior anului 1954, reclamantul a fost înregistrat pe numele bunicului său, D. şi prenumele tatălui său, S.
În raport cu cele expuse Curtea va constata că sentinţa instanţei de fond este legală şi temeinică, iar recursul, nefondat, urmând a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 493 din 11 martie 2003, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2267/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2269/2005. Contencios. Refuz plată sumă... → |
|---|
