ICCJ. Decizia nr. 2271/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2271/2005
Dosar nr. 6907/2004
Şedinţa publică din 5 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta T.E. a chemat în judecată Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, solicitând Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca în contradictoriu cu pârâta, să se dispună modificarea deciziei nr. 1577/2002, emisă de Comisia de aplicare a Legii nr. 189/2000 din cadrul pârâtei, în sensul acordării drepturilor conferite de Legea nr. 189/2000, cu începere de la 15 martie 1944, până la 6 martie 1945, în loc de 15 septembrie 1944 - 6 martie 1945, având calitatea de refugiat.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în mod greşit comisia a stabilit cea de-a doua perioadă a refugiului, ca fiind 15 septembrie 1944 - 6 martie 1945, cunoscut fiind faptul că trupele sovietice au ocupat Ţinutul Herţa, în luna martie 1944, în luna septembrie 1944 frontul fiind în Ungaria.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 691 din 14 aprilie 2004, a respins acţiunea reclamantei, ca tardiv formulată, în raport cu faptul că Decizia nr. 1577 din 7 octombrie 2002 s-a comunicat reclamantei, la 16 octombrie 2002, iar contestaţia introdusă împotriva deciziei s-a înregistrat la 25 martie 2004, cu depăşirea termenului de 1 an prevăzut de art. 5 din Legea 29/1990.
Împotriva sentinţei astfel pronunţată, a declarat recurs, reclamanta T.E., considerând hotărârea profund netemeinică şi invocând drept motiv de casare, dispoziţiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ.
A arătat că: „este în afara oricărei discuţii că formularea contestaţiei s-a făcut peste termenul legal", întârziere cauzată din „culpa organelor subordonate pârâtei", astfel încât se impune, susţine recurenta, că în cazul în care, acestea nu corectează greşeala stabilirii eronate a perioadei de refugiu, se impune repunerea în termen.
Recursul este nefondat.
Din examinarea actelor de la dosar, rezultă, fără putinţă de tăgadă, că Decizia nr. 1577 din 7 octombrie 2002, prin care s-a admis cererea formulată de T.E., privind stabilirea calităţii de beneficiară a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 15 septembrie 1944 - 6 martie 1945, a fost comunicată recurentei, conform borderoului de expediţie, la data de 16 octombrie 2002.
Or, contestaţia fiind depusă abia la data de 23 martie 2004, termenul de decădere de 1 an a fost depăşit.
Astfel, în mod legal şi întemeiat instanţa de fond a respins acţiunea recurentei-reclamante T.E., ca tardiv formulată.
Cum termenul de un an este un termen de decădere, el nu poate constitui obiectul întreruperii, suspendării sau repunerii în termen.
Pentru cele de mai sus, soluţia instanţei de fond este întemeiată, iar recursul este nefondat, urmând a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de T.E. împotriva sentinţei civile nr. 691 din 14 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2270/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2273/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
