ICCJ. Decizia nr. 228/2005. Contencios. Anulare hotărâre C.S.M. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 228/2005
Dosar nr. 7777/2004
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 7 iunie 2004, reclamantul T.S. a chemat în judecată Consiliul Superior al Magistraturii şi Ministerul Justiţiei, solicitând desfiinţarea hotărârii nr. 76 din 26 mai 2004, reîncadrarea sa în funcţia deţinută anterior pensionării şi obligarea celui de al doilea pârât, la despăgubiri civile reprezentând drepturile băneşti cuvenite, cu începere de la 1 iunie 2004.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că prin actul contestat s-a dispus încetarea prin pensionare, a funcţiei pe care o deţinea, aceea de preşedinte al secţiei penale a Curţii de Apel Craiova, invocându-se ca temei legal, dispoziţiile art. 92 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 92/1992, potrivit cărora magistraţii de la curţile de apel pot fi menţinuţi în funcţie, până la împlinirea vârstei de 68 de ani, cu avizul conducătorului instanţei.
Reclamantul a precizat că textul de lege sus-menţionat nu prevede obligativitatea eliberării din funcţie, prin pensionare pentru limită de vârstă, ci numai o posibilitate, norma având numai un caracter facultativ.
Întrucât nu au existat motive întemeiate pentru neavizarea sa în funcţia de preşedinte de secţie, în care a fost promovat pe un mandat de 4 ani, în anul 2002, când avea deja 63 de ani şi în raport cu performanţele realizate în activitatea profesională, reclamantul a solicitat menţinerea sa în funcţie.
Prin sentinţa nr. 431 din 24 iunie 2004, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că menţinerea în activitate a magistraţilor, după împlinirea vârstei legale de pensionare din sistemul public de pensii, până la 68 ani, este facultativă, şi nu obligatorie, fiind condiţionată de avizul conducătorului instanţei.
Întrucât preşedintele Curţii de Apel Craiova şi-a retras avizul pentru menţinerea în funcţie a reclamantului, prin adresa nr. 124/S din 16 aprilie 2004, s-a propus Consiliului Superior al Magistraturii, încetarea activităţii, prin pensionare, măsură care a fost dispusă prin Decizia atacată, cu respectarea prevederilor legale în vigoare la data emiterii actului.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamantul T.S., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamantul a arătat că Decizia emisă încalcă statutul de inamovibilitate al judecătorului, consacrat prin art. 124 alin. (1) din Constituţie şi art. 91 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, precum şi dispoziţiile constituţionale, care prevăd că dreptul la muncă nu poate fi îngrădit şi că este interzisă orice discriminare pe motiv de vârstă.
S-a menţionat că preşedintele instanţei în care funcţiona, şi-a dat avizul pentru continuarea activităţii reclamantului, ca judecător la curtea de apel, la data de 14 iunie 2002, prin propunerea, ulterior concretizată, de numire ca preşedinte de secţie, Legea nr. 92/1992 neprevăzând că avizul trebuie acordat periodic.
De altfel, însăşi promovarea într-o funcţie de conducere echivalează cu acordarea avizului prevăzut de art. 68 din Legea nr. 92/1992.
Pe de altă parte, reclamantul a învederat că nu s-au invocat şi nu există considerente întemeiate care să justifice eliberarea sa din funcţie, vârsta neputând constitui un motiv determinant, în timp ce activitatea meritorie pe care a desfăşurat-o de-a lungul anilor, constituie un argument care să justifice menţinerea sa, ca magistrat.
Examinând cauza, în raport cu motivele invocate şi având în vedere şi prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Din actele dosarului rezultă că reclamantul a fost eliberat din funcţia de judecător la Curtea de Apel Craiova, unde era preşedinte de secţie, prin Decretul Preşedintelui României nr. 503/2004, întemeiat pe hotărârea nr. 76 din 26 mai 2004, a Consiliului Superior al Magistraturii.
Decretul prezidenţial, după publicare în Monitorul Oficial, şi-a produs efectele, reclamantul fiind pensionat pentru limită de vârstă, cu începere de la 1 iunie 2004.
De menţionat că, reclamantul a înţeles să conteste, numai hotărârea autorităţii judecătoreşti, nu şi actul prezidenţial de eliberare din funcţie, motivele invocate neavând, însă, suport legal.
Potrivit art. 68 alin. (2) din Legea nr. 92/1992, dispoziţii abrogate în mod expres prin Legea nr. 303/2004 şi reluate în art. 64 alin. (1) din legea privind statutul magistraţilor - magistraţii pot fi menţinuţi în funcţie după împlinirea vârstei de pensionare (prevăzută de Legea nr. 19/2000), până la vârsta de 68 de ani.
În ambele norme juridice, permisivitatea continuării activităţii de judecător este condiţionată de existenţa unui aviz acordat conform Legii nr. 92/1992, de conducătorul instanţei, iar potrivit Legii nr. 303/2004, de avizul conform al Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea preşedintelui curţii de apel.
Deşi Legea nr. 92/1992, în vigoare la data emiterii hotărârii atacate, nu specifică, potrivit regulamentului de organizare şi funcţionare a instanţelor judecătoreşti, avizul preşedintelui instanţei, necesar şi obligatoriu pentru menţinerea în funcţie a judecătorilor care au împlinit vârsta de pensionare, se acordă anual.
În cauză, reclamantul, promovat în funcţia de preşedinte de secţie, în martie 2002, nu a mai primit în anul 2004, avizul favorabil al preşedintelui Curţii de Apel Craiova, astfel cum rezultă din adresa nr. I/1880 din 29 aprilie 2004, prin care se propunea încetarea activităţii, prin pensionare.
În aceste împrejurări, solicitarea conducătorului instanţei a fost însuşită de Consiliul Superior al Magistraturii şi concretizată prin hotărârea nr. 76/2004, urmată de decretul prezidenţial, de eliberare din funcţia de judecător, prin pensionare.
Aşadar, Curtea constată că la emiterea actului contestat, au fost respectate dispoziţiile imperative ale legii pentru organizarea judecătorească, susţinerea reclamantului privind încălcarea dreptului său la muncă, prin invocarea discriminatorie a vârstei şi, respectiv, de nerespectare a statutului de inamovibilitate al judecătorului, neavând suport.
De asemenea, se reţine că adresa preşedintelui Curţii de Apel Craiova, prin care a fost retras avizul pentru menţinerea reclamantului, în activitate, este motivată, considerentul pentru care s-a solicitat pensionarea judecătorilor care au împlinit vârsta prevăzută de Legea nr. 19/2000, fiind cel al realizării reformei justiţiei, în perspectiva integrării europene, inclusiv în rândul corpului magistraţilor.
În raport cu cele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de T.S., împotriva sentinţei civile nr. 431 din 24 iunie 2004, a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2277/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2283/2005. Contencios. Refuz întocmire act.... → |
|---|
