ICCJ. Decizia nr. 2314/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2314/2005
Dosar nr. 7418/2004
Şedinţa publică din 7 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, sub nr. 1208 din 5 mai 2004, reclamanta P.G. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, modificarea hotărârii nr. 11262/8765 din 11 martie 2004, emisă de pârâtă, în sensul acordării drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, şi pentru perioada 30 martie 1944 - 6 martie 1945.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1386 din 31 mai 2004, a admis acţiunea formulată de reclamanta P.G., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti. A modificat hotărârea nr. 11262/8765 din 11 martie 2004, emisă de pârâtă, în sensul acordării drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu începere de la 1 mai 2003, şi pentru perioada 30 martie 1944 - 6 martie 1945.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că reclamanta a dovedit cu acte oficiale, strămutarea sa din motive etnice, şi pentru perioada 30 martie 1944 - 6 martie 1945.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, motivat în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., susţinând în esenţă că reclamanta nu a făcut dovada calităţii sale, de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000, pentru perioada 1944 - 1945.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, probele administrate în cauză, precum şi dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente
Reclamanta a făcut dovada că este îndreptăţită a i se acorda drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, pentru perioada 30 martie 1944 - 6 martie 1945, cu Ordinul de Rechiziţie pentru Cartiruire nr. 903/74 din 30 martie 1944, eliberat de Ministerul Afacerilor Interne, Prefectura judeţului Argeş şi Poliţia oraşului Piteşti şi cu Situaţia matricolă a anului şcolar 1944 - 1945, din ambele acte rezultând situaţia sa de persoană strămutată din localitatea Bălţi-Basarabia, în oraşul Piteşti, judeţul Argeş, urmare a persecuţiilor etnice suferite.
De altfel, această împrejurare este confirmată şi de martorii D.N. şi D.E.
În concluzie, instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt şi a interpretat judicios dispoziţiile legale aplicabile. Pe cale de consecinţă, recursul declarat de pârâtă este nefondat şi în temeiul art. 312 C. proc. civ., va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1386 din 31 mai 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2313/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2315/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
