ICCJ. Decizia nr. 2315/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2315/2005
Dosar nr. 7420/2004
Şedinţa publică din 7 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, sub nr. 1018 din 14 aprilie 2004, reclamanta P.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, anularea hotărârii nr. 9953/9337 din 14 ianuarie 2004, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantei, statutul de refugiată pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1367 din 28 mai 2004, a admis acţiunea formulată de reclamanta P.V., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti. A anulat hotărârea nr. 9953/9337 din 14 ianuarie 2004, emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta să recunoască reclamantei, statutul de refugiată pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, în baza art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 iulie 2003 şi să emită o hotărâre în acest sens.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că aceleaşi persoane care au dat declaraţii folosite în dosarul Comisiei de aplicare a Legii nr. 189/2000, au revenit cu alte declaraţii, în completare, din care rezultă atât data refugiului din Basarabia - Chişinău (iunie 1940), cât şi detalii referitoare la persecuţia pe care au suferit-o reclamanta şi familia sa.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, criticând-o în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., susţinând în esenţă că reclamanta nu a depus la dosar, nici un act din care să rezulte data exactă a refugiului, iar cei doi martori, în declaraţiile date, nu fac nici o referire la refugiul reclamantei.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, probele administrate în cauză, precum şi dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este întemeiat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situaţii enumerate.
Intimatei-reclamante îi sunt incidente dispoziţiile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, modificată şi aprobată prin Legea nr. 189/2000, aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor C.A. şi G.V., ambele legalizate la 6 aprilie 2004.
Dar instanţa de fond a greşit asupra perioadei 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, pentru care a stabilit că reclamanta are calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, art. 1 lit. c), întrucât a omis că din punct de vedere istoric la 1 iulie 1941, teritoriul Basarabiei a fost retrocedat României. Practic, de la această dată, până în luna martie 1944, nu au mai existat persecuţii etnice, în accepţiunea prevederilor legale, întrucât regimul instaurat în România în întregime sub administraţie românească, exclude eventualitatea unor persecuţii din motive etnice aplicate cetăţenilor români.
Aşa fiind, pentru motivul arătat, recursul este întemeiat şi va fi admis, sentinţa atacată va fi modificată, în sensul înlăturării de la beneficiul prevederilor Legii nr. 189/2000, a perioadei 1 iulie 1941 - 1 martie 1944, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1367 din 28 mai 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că înlătură de la beneficiul prevederilor Legii nr. 189/2000, perioada 1 iulie 1941 - 1 martie 1944. Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2314/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2316/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
