ICCJ. Decizia nr. 2318/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2318/2005
Dosar nr. 7424/2004
Şedinţa publică din 7 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, sub nr. 1137 din 27 aprilie 2004, reclamantul C.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Ialomiţa, anularea hotărârii nr. 1492 din 15 ianuarie 2004, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1265 din 17 mai, 2004 a admis cererea formulată de reclamantul C.C., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Ialomiţa. A anulat hotărârea nr. 1492 din 15 ianuarie 2004, emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 2 februarie 1942 - 6 martie 1945.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că, întrucât reclamantul s-a născut în timpul refugiului părinţilor săi, acesta este îndreptăţit a beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Ialomiţa, criticând-o pentru nelegalitate, susţinând în esenţă că în art. 1 din OG nr. 105/1999, nu sunt enumeraţi copiii născuţi în timpul refugiului părinţilor lor, pentru a beneficia de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Recursul este nefondat.
Este necontestat faptul că reclamantul s-a născut la data de 2 februarie 1942, în comuna Sarighiol - Deal, judeţul Tulcea, în timpul refugiului părinţilor săi, care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, urmare a tratatului încheiat între România şi Bulgaria, semnat la 6 septembrie 1940, la Craiova.
Potrivit Certificatului extras emis de Arhivele Naţionale - Direcţia Judeţeană Ialomiţa, tatăl reclamantului, N.C., figurează în Tabloul de refugiaţi din Cadrilater, comuna Haschioi, satul Barza.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situaţii enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei, rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit, astfel, toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, rezultă şi din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din OG nr. 105/1999, şi soţului supravieţuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară, soţului supravieţuitor, care nu a suferit persecuţiile şi nici consecinţele persecuţiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi compensatorii, copilul care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecinţele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuţiilor etnice.
Ca atare, soluţia curţii de apel este legală şi temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Ialomiţa împotriva sentinţei civile nr. 1265 din 17 mai 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2316/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 232/2005. Contencios. Acordare drepturi... → |
|---|
