ICCJ. Decizia nr. 2381/2005. Contencios. Anulare decizie emisă de prefectură. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2381/2005
Dosar nr. 510/1994
Şedinţa publică din 11 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 94/1994, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondată, acţiunea introdusă de reclamanţii G.V. şi G.E., având ca obiect, anularea deciziei nr. 104/1992, emisă de Prefectura judeţului Hunedoara, precum şi a anexei nr. 10250/1993, întocmită de Consiliul Local al municipiului Deva.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut în esenţă că, cererea reclamanţilor, de anulare a actelor administrative prin care li s-a atribuit o suprafaţă de teren aferentă construcţiilor proprietate personală, mult mai mică decât cea la care sunt îndreptăţiţi, este nefondată, deoarece Decizia a respectat prevederile art. 30 şi 35 din Legea 18/199,1 în sensul că a retrocedat acea suprafaţă care trecuse anterior, în proprietatea statului.
Împotriva acestei sentinţe, la data de 12 aprilie 1994, au declarat recurs, reclamanţii, recurs a cărui soluţionare a fost suspendată la 25 ianuarie 1995, pentru motivul promovării unei acţiuni separate având ca obiect, anularea titlului de proprietate emis în favoarea pârâtei B.M. (dosar nr. 353/1995).
Deşi cauza a fost repusă pe rol la data de 23 iunie 2004, recurenţii nu au depus dovezi în legătură cu modul de soluţionare al dosarului, care a determinat suspendarea şi care a făcut să fie operante prevederile art. 242 pct. 2 C. proc. civ. Cauza a fost din nou suspendată, iar la data de 11 aprilie 2005 a fost repusă pe rol, din oficiu.
Dat fiind faptul că recurenţii nu au depus nici o dovadă în legătură cu modul de soluţionare al dosarului promovat de ei înşişi, că după anul 1995, când a operat prima suspendare, nu au depus nici o diligenţă şi nici o stăruinţă în soluţionarea prezentului recurs, urmează a se constata inexistenţa interesului acestora, iar cum lipsa interesului echivalează cu lipsa acţiunii, prezentul recurs urmează a se respinge.
În plus, faţă de cele menţionate, trebuie arătat faptul că potrivit susţinerilor intimatei B.M., neinfirmate de recurenţi, dosarul nr. 353/1995, care a determinat suspendarea, a fost soluţionat în anul 1995, prin Decizia nr. 5015, acest fapt explicând şi lipsa de interes a recurenţilor, în cererea de modificare a sentinţei Curţii de Apel Alba Iulia. Pe de altă parte, soluţia de respingere a acţiunii pronunţată în acelaşi dosar, în care s-a solicitat anularea titlului de proprietate emis de către Consiliul Judeţean Hunedoara, în favoarea pârâtei B.M., este un argument în plus în favoarea legalităţii şi temeiniciei sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia.
Pentru aceste considerente, nefiind îndeplinit nici unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., prezentul recurs se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de G.E. şi G.V. împotriva sentinţei civile nr. 29 din 21 martie 1994 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2005.
← ICCJ. Decizia nr. 2366/2005. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 24/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
---|