ICCJ. Decizia nr. 2366/2005. Contencios. Anulare act administrativ, funcţionar public. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2366/2005
Dosar nr. 718/2005
Şedinţa publică din 11 aprilie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 34/2005, Curtea de Apel Timişoara a respins ca fără obiect, cererea reclamantului T.I., pentru anularea deciziilor emise de Autoritatea Naţională a Vămilor, prin directorul său şi, totodată, a menţinut Decizia nr. 1163/2003 privind calitatea de funcţionar public - inspector principal a reclamantului, cu plata drepturilor salariale aferente. A dispus, totodată, anularea notei de constatare nr. 43254/2003 şi avizul nr. 5190/2003, emise de Autoritatea Naţională a Vămilor Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în esenţă că, potrivit Ordinului nr. 1519 din 19 noiembrie 2004 al Autorităţii Naţionale a Vămilor, toate deciziile emise de către această autoritate, prin directorul său general, anterior acestei date, au fost revocate, fapt ce duce la lipsa obiectului faţă de deciziile nr. 1194, nr. 1264 şi nr. 1266/2003, a căror anulare a solicitat-o reclamantul.
Deoarece măsurile luate de către Direcţia Regională Vamală Arad, în baza acestor decizii, sunt nule, având la bază acte administrative revocate, instanţa a dispus anularea respectivelor măsuri. Totodată, au fost anulate ordinul şi nota de constatare privind reîncadrarea reclamantului, pentru considerentul că respectiva reîncadrare s-a făcut ulterior datei de 15 iulie 2003, dată fixată de către Autoritatea Naţională a Vămilor, prin Ordinul nr. 1519/2004, al Autorităţii Naţionale a Vămilor şi încalcă instrucţiunile aprobate prin Ordinul nr. 218/2003, privind reîncadrarea funcţionarilor publici.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, pârâtele Autoritatea Naţională a Vămilor Bucureşti şi Agenţia Naţională a funcţionarilor publici Bucureşti, criticând-o pentru următoarele motive:
Pe toată perioada litigiului, respectiv anul 2004, reclamantul nu a fost operat în cartea de muncă cu funcţia de inspector principal şi drept urmare, nu a beneficiat nici de salariu corespunzător. Dimpotrivă, din ianuarie 2005, prin publicarea Ordinului nr. 70 din 26 ianuarie 2005 al Autorităţii Naţionale a Vămilor, reclamantul-intimat este salarizat potrivit funcţiei publice de inspector asistent, astfel încât pentru aceste considerente, reîncadrarea acestuia în funcţia publică de inspector principal, aşa după cum a dispus prima instanţă, nu este posibilă.
În recursul său, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici a invocat în plus faţă de Autoritatea Naţională a Vămilor, şi faptul că, în mod greşit s-a dispus anularea notei de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003 care, nefiind un act de sine stătător, nu este de natură a produce efecte juridice.
Pe de altă parte, termenul prevăzut de art. XVI alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, acela de 15 iulie 2003, pentru reîncadrarea personalului - funcţionari publici, nu este un termen de decădere, aşa după cum a reţinut instanţa de fond, ci unul de recomandare.
Pe cale de consecinţă, în mod greşit s-a dispus anularea acelor decizii întocmite ulterior acestei date şi, totodată, în mod greşit s-a dispus anularea avizului Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici nr. 5190/2003.
Examinând recursurile celor două pârâte, prin prisma criticilor formulate, se constată că acestea sunt nefondate iar sentinţa este legală şi temeinică.
Astfel, faptul că intimatul a fost plătit cu drepturile salariale aferente încadrării sale ca inspector asistent A III 1 şi că nu au fost operate corectări în carnetul de muncă, este irelevant sub aspectul legalităţii sentinţei. De vreme ce tocmai legalitatea acestei încadrări este discutată şi s-a ajuns la concluzia, pe baza probelor administrate, că ea este greşită, ar fi nelegal să se păstreze o stare de fapt, pentru considerentul că ea a rămas neschimbată, iar nu să fie corectată, pentru considerentul că încalcă prevederile legale speciale.
Cât priveşte constatarea nulităţii notei de constatare şi a avizului Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, instanţa de fond în mod corect a dispus anularea acestora, deoarece în baza acestor acte a fost emisă Decizia nr. 1264 din 14 august 2003, a Direcţiei Generale a Vămilor, prin care a fost revocată Decizia nr. 1163 din 15 iulie 2003. De asemenea, pe baza aceloraşi acte a fost emisă Decizia nr. 1266 din 14 august 2003, a Direcţiei Generale a Vămilor, prin care s-a făcut o reîncadrare a funcţionarilor publici, iar intimatul a fost reîncadrat din funcţia de inspector principal, în cea de inspector asistent, fără a se ţine seama de punctajul obţinut.
Prin urmare, cele două acte au produs consecinţe juridice, în sensul că au constituit temeiul juridic al emiterii celor două decizii. Chiar dacă, fără decizii, ele nu ar fi avut nici un efect, în cazul concret, ele au produs efecte, în sensul că au fundamentat cele două acte administrative ce au schimbat radical încadrarea în muncă a intimatului.
Cât priveşte natura juridică a termenului prevăzut prin art. XVI alin. (1) al Legii nr. 161/2003, pentru ca autorităţile publice centrale şi locale să facă modificările corespunzătoare în structura organizatorică şi în statele de funcţii, de vreme ce acest termen este prevăzut imperativ de această lege, nu se poate susţine că el este de recomandare, şi nu de decădere.
Dacă legiuitorul ar fi dorit ca el să fie de recomandare, nu l-ar fi prevăzut ca termen limită categoric, ci ca un termen aproximativ, ceea ce nu s-a întâmplat. Pe cale de consecinţă, se va reţine interpretarea corectă dată de către instanţa de fond, şi cu privire la acest aspect.
Urmează ca, pentru considerentele arătate, conform art. 312 C. proc. civ., recursurile să fie respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Autoritatea Naţională a Vămilor, prin Direcţia Regională Vamală Arad şi de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, împotriva sentinţei civile nr. 34 din 31 ianuarie 2005, a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2360/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2381/2005. Contencios. Anulare decizie emisă... → |
|---|
