ICCJ. Decizia nr. 2418/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2418/2005
Dosar nr. 7488/2004
Şedinţa publică din 12 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 7 aprilie 2004, reclamantul C.V. a solicitat anularea hotărârii nr. 352 din 6 septembrie 2002, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Maramureş şi recomunicată la 31 martie 2004 şi recunoaşterea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de persoană refugiată din motive etnice, fiind născut în timpul refugiului părinţilor săi.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a pronunţat sentinţa civilă nr. 680 din 20 mai 2004, prin care a respins excepţia puterii lucrului judecat şi a admis acţiunea, a anulat hotărârea nr. 352 din 6 septembrie 2004, emisă de pârâtă şi a obligat pârâta să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Hotărând astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul s-a născut la data de 18 decembrie 1943, dată la care părinţii săi erau refugiaţi, din motive etnice, din localitatea de domiciliu şi a dobândit prin naştere, statutul de refugiat, îndeplinind condiţiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru acordarea drepturilor recunoscute prin această lege. A mai reţinut că nu sunt întrunite cerinţele existenţei autorităţii lucrului judecat, întrucât sentinţa invocată de pârâtă se referă la alte două acte ale pârâtei, cauzele neavând acelaşi obiect.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Maramureş, solicitând casarea hotărârii şi respingerea acţiunii formulate de C.V.
Recurenta a susţinut că hotărârea instanţei de fond este lipsită de temei legal, în condiţiile în care Legea nr. 189/2000 şi HG nr. 127/2002 nu cuprind prevederi referitoare la persoanele care s-au născut în perioada de strămutare a părinţilor lor, iar intimatul nu se încadrează în categoriile de persoane stabilite expres şi limitativ prin dispoziţiile legale sus-menţionate.
Că, instanţa a reţinut în mod greşit că excepţia puterii lucrului judecat, pe care a invocat-o, este neîntemeiată, cu toate că, în cauză, părţile s-au mai judecat într-o pricină identică.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a ordonanţei, aprobate prin HG nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
Cum strămutarea din localitatea de domiciliu, în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de persecuţie etnică, ce durează pe toată durata strămutării, în mod legal instanţa a apreciat că şi copilul născut în localitatea în care părinţii au fost strămutaţi, are acelaşi statut ca aceştia, perioada fiind între data naşterii lui şi data retrocedării pământului românesc.
Situaţia de refugiat a rezultat din probele administrate în cauză, respectiv actele de stare civilă şi adeverinţa emisă de Primăria comunei Pişcolt.
Interpretarea dată de instanţă este legală şi nu adaugă la lege.
Prima instanţă a reţinut, în mod corect şi că nu operează autoritatea de lucru judecat, neexistând identitate de obiect între cele două cauze.
În consecinţă, soluţia instanţei fiind temeinică şi legală, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Maramureş împotriva sentinţei civile nr. 680 din 20 mai 2004, a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2417/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2419/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
