ICCJ. Decizia nr. 2410/2005. Contencios. Anulare Hotărâre de Guvern. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2410/2005
Dosar nr. 8480/2004
Şedinţa publică din 12 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 17 ianuarie 2003, R.N.P. R., prin Direcţia Silvică Harghita, a chemat în judecată Guvernul României, solicitând anularea parţială a HG nr. 1351/2001, respectiv a dispoziţiilor cuprinse în Anexa nr. 18, poziţiile 25, 26 şi 30, ca nelegale.
La primul termen de judecată, Ministerul Administraţiei şi Internelor a formulat o cerere de intervenţie în interesul pârâtului şi a solicitat respingerea acţiunii principale, ca neîntemeiată.
De asemenea, pârâtul a depus o cerere de chemare în garanţie a Ministerului Administraţiei Publice, a Consiliului Local al comunei Cârla şi a Consiliului Judeţean Harghita, pentru ca hotărârea să fie opozabilă şi acestor autorităţi publice, deţinătoare a unor date şi documente de o deosebită importanţă pentru soluţionarea corectă a litigiului dintre părţi.
Prin sentinţa civilă nr. 253 din 25 octombrie 2004, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, reînvestită cu soluţionarea cauzei, ca efect al casării cu trimitere a unei hotărâri anterioare, a respins acţiunea principală, ca tardiv introdusă, precum şi cererile de intervenţie şi de chemare în garanţie.
Instanţa a reţinut că această rezolvare se impune, deoarece reclamanta nu a făcut dovada exercitării în termenul prevăzut de art. 30 din HG nr. 555/2001, a recursului administrativ graţios.
Că această reglementare juridică, cu caracter derogatoriu de la dreptul comun (art. 5 al Legii nr. 29/1990), obligă persoana vătămată să depună reclamaţia administrativă, la SecretariatulGeneral al Guvernului, în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990.
S-a mai motivat că, deşi textul Anexei nr. 18 a hotărârii guvernamentale a fost publicat într-un număr restrâns de exemplare, în afara abonamentului, acest număr a fost pus la dispoziţia celor interesaţi, prin Centrul pentru relaţii cu publicul al R.A. M.O., putând fi consultat, aşadar, de reclamantă.
În sfârşit, Curtea a apreciat că a accepta afirmaţia reclamantei, ar însemna să se înfrângă principiul de drept potrivit căruia nimeni nu poate invoca necunoaşterea legii, care intră în vigoare de la data publicării în Monitorul Oficial.
Sentinţa a fost atacată cu recurs de către reclamanta Direcţia Silvică Miercurea Ciuc din cadrul R.N.P. R.
Recurenta a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a respins acţiunea principală, ca tardiv introdusă, deoarece procedura administrativă prealabilă a fost îndeplinită de ea, cu adresa nr. 7785 din 26 noiembrie 2002, adresată Guvernului României.
Plângerea a fost expediată prin poştă, aşa încât ea nu putea să aibă numărul de înregistrare a Guvernului.
În acelaşi scop, recurenta a invocat procesul-verbal nr. 8711/2002, încheiat de Consiliul Judeţean Harghita.
Recursul este fondat, în sensul considerentelor ce se vor expune în continuare.
Dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ, care instituie condiţiile şi termenele de exercitare a plângerii administrative prealabile, au caracter imperativ şi nerespectarea lor atrage sancţiunea respingerii acţiunii, ca inadmisibilă, prematură sau tardivă, după caz.
Reglementarea conţinută în legea organică a constituit dreptul comun aplicabil în materie, de la care nu se putea deroga printr-un act normativ, având o forţă juridică inferioară.
Prin urmare, argumentarea instanţei, în legătură cu incidenţa în cauză a prevederilor art. 30 din HG nr. 555/2001, este eronată şi nu poate justifica rezolvarea dată procesului, pe baza excepţiei de tardivitate a introducerii acţiunii.
Recurenta a susţinut că procedura administrativă prealabilă a fost îndeplinită prin adresa nr. 7785 din 26 noiembrie 2002.
Actul respectiv nu are, însă, număr de înregistrare şi nici nu este însoţit de plicul poştal sau alt document oficial din care să rezulte data comunicării la Guvernul României.
Lipsită de rol activ, curtea de apel nu a cerut părţilor, explicaţii suplimentare în legătură cu acest aspect sau înscrisuri doveditoare care să ateste, fără echivoc, data reală a înregistrării reclamaţiei administrative la autoritatea publică emitentă şi modalitatea în care Direcţia Silvică Harghita a luat cunoştinţă, efectiv, de existenţa şi conţinutul actului administrativ supus controlului jurisdicţional.
Procedând în modul arătat (deşi în considerente a admis că hotărârea guvernamentală nu a fost comunicată reclamantei), instanţa a pronunţat o hotărâre ce nu-şi găseşte suport probatoriu convingător în piesele de la dosar.
De aceea, pentru evitarea oricărei erori în stabilirea adevărului şi corecta soluţionare a excepţiei de procedură invocată, urmează a se admite recursul, cu consecinţa casării sentinţei şi trimiterii cauzei, spre rejudecare, la aceeaşi curte de apel.
Văzând şi dispoziţiile art. 313 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta R.N.P. R. - Direcţia Silvică Miercurea Ciuc împotriva sentinţei civile nr. 253 din 25 octombrie 2004, a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 241/2005. Contencios. Acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2411/2005. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
