ICCJ. Decizia nr. 2428/2005. Contencios. Anularea măsurii de suspendare a dreptului de folosinţă a paşaportului. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2428/2005
Dosar nr. 7534/2004
Şedinţa publică din 12 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 8 iunie 2003, reclamantul B.G. a solicitat anularea măsurii suspendării temporare a dreptului de folosire a paşaportului, pe o perioadă de 4 ani, măsură dispusă de Serviciul de Evidenţă Informatizată a Persoanei Suceava şi menţinută de Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor sau să se reducă această perioadă.
În motivarea acţiunii arată că a lucrat în Irlanda, de unde a fost returnat în România şi că măsura suspendării dreptului de folosire a paşaportului nu se impunea, deoarece nu a săvârşit fapte penale, ci s-a adus atingere exercitării dreptului şi libertăţii sale de a călători în străinătate şi nu s-a avut în vedere ca măsura să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o.
Pârâta Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei a depus la dosar, întâmpinare, în care arată că reclamantul nu este la prima returnare, pentru că în anul 2000 a mai fost returnat din Germania.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 183 din 30 iunie 2004, a respins acţiunea, ca nefondată, reţinând că măsura luată asupra reclamantului apare ca fiind temeinică şi legală, deoarece nu a folosit cu bună credinţă dreptul la liberă circulaţie, fiind returnat pentru a doua oară dintr-o ţară situată în spaţiul Schengen.
Reclamantul a declarat recurs împotriva sentinţei, susţinând că nu a adus atingere siguranţei naţionale, a lucrat în Irlanda şi nelegal a fost returnat din această ţară, fiindu-i, astfel, restrâns exerciţiul dreptului de a călători şi celui de şedere în alte stele.
Mai susţine că măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere unor drepturi sau libertăţi.
Recursul este nefondat.
Conform prevederilor art. 14 alin. (1) lit. e) din OG nr. 65/1997, cu modificările şi completările ulterioare, „Cetăţeanului român i se poate refuza, temporar, eliberarea paşaportului, iar dacă i-a fost eliberat, îi poate fi retras ori i se poate suspenda dreptul de folosire a acestuia, pe o perioadă între 1 şi 5 ani, atunci când, printre altele, a fost returnat în baza acordurilor de readmisie încheiate de România, cu alte state sau dacă a depăşit termenele de şedere în statele în care a călătorit ori a fost returnat din acestea, în cazul în care nu sunt încheiate acorduri de readmisie, cu statele respective, dar sunt stabilite prin acorduri sau convenţii încheiate cu ele".
E de necontestat că recurentul a fost returnat din Irlanda şi din acest motiv autorităţile române competente aveau calitatea de a dispune suspendarea dreptului de folosire a paşaportului de către recurent, pe o perioadă cuprinsă între 1şi 5 ani.
Autoritatea judeţeană de paşapoarte a dispus această măsură pe o perioadă de 4 ani, între 12 februarie 2004 şi 12 februarie 2008, măsură menţinută şi de autoritatea de paşapoarte centrală, ţinându-se cont atât de faptul că recurentul a fost returnat din Irlanda, cât şi de împrejurarea că anterior a mai fost returnat din Germania.
Susţinerea recurentului, că i s-ar fi adus atingere dreptului constituţional la libera circulaţie, nu poate fi reţinută, pentru că drepturile prevăzute de Constituţie, trebuie exercitate cu bună credinţă, în spiritul legilor naţionale şi a convenţiilor internaţionale la care România este parte, ceea ce recurentul nu a făcut.
Ca atare, reţinându-se că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, se va respinge recursul, ca nefondat, în temeiul art. 15 alin. (3) din OG nr. 65/1997 şi art. 299 şi 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.G., împotriva sentinţei civile nr. 183 din 30 iunie 2004, a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2422/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2430/2005. Contencios. Refuz nejustificat... → |
|---|
