ICCJ. Decizia nr. 2470/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2470/2005
Dosar nr. 8432/2004
Şedinţa publică din 12 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamanta M.V. a solicitat anularea hotărârii nr. 12087/11504 din 28 aprilie 2004 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei de Pensii a municipiului Bucureşti şi acordarea drepturilor prevăzute de legea sus menţionată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în anul 1940, împreună cu familia, s-a refugiat din localitatea de domiciliu, oraşul Bălţi, Basarabia, în Bucureşti, datorită persecuţiei etnice.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1908 din 29 septembrie 2004, a admis acţiunea formulată de reclamanta M.V., a anulat hotărârea nr. 12087/11594 din 28 aprilie 2004, obligând pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pe perioada 1 octombrie 1940 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 iulie 2004.
Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu dispoziţiile legale aplicabile şi criticile formulate, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei legi, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice.
Dovedirea acestor situaţii se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
În cauză, reclamanta a dovedit împrejurările refugiului său cu declaraţiile autentificate ale martorilor S.E. şi F.P.
Din aceste declaraţii, rezultă că reclamanta, născută la 3 august 1920, în oraşul Bălţi - Basarabia, s-a refugiat în septembrie 1940, împreună cu mama şi tatăl său, la părinţii mamei sale, în Bucureşti, unde au rămas definitiv.
Aceste împrejurări se coroborează cu cele atestate prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv adeverinţa eliberată de Spitalul „Sf. Sava" din Bucureşti, din care rezultă că, în anul 1941, reclamanta, studentă fiind la medicină, a fost mobilizată la acest spital.
Ţinând cont de probele administrate, precum şi de contextul general istoric din perioada respectivă, se apreciază că reclamanta a făcut dovada persecuţiei etnice şi a refugiului datorat acestora, motiv pentru care recursul se vădeşte a fi nefondat şi va fi respins în consecinţă.
Împrejurarea că martorii în declaraţiile lor nu au relatat ziua exactă a refugiului, ci numai luna şi anul, nu poate fi folosită în defavoarea reclamantei.
Având în vedere că aceste evenimente au avut loc în anul 1941, cu peste 60 de ani în urmă, în lipsa unui înscris cert, datat, neindicarea expresă a zilei refugiului nu poate reprezenta un argument pentru respingerea acţiunii în contra celor existente la dosarul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei nr. 1908 din 29 septembrie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2469/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2472/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
