ICCJ. Decizia nr. 2469/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2469/2005
Dosar nr. 8430/2004
Şedinţa publică din 12 aprilie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la 14 ianuarie 2004, reclamanta C.S. a chemat în judecată Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, solicitând anularea hotărârii nr. 9450/8632 din 8 decembrie 2003, emisă de pârâtă şi recunoaşterea drepturilor prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
În motivarea contestaţiei, reclamanta a arătat că pârâta nu a luat în considerare toate actele dosarului.
A arătat că reclamanta în 1940, avea 7 ani şi locuia cu părinţii săi în localitatea Caliacra, aşa cum rezultă din acte.
Că într-adevăr s-a născut la Piteşti, în anul 1933, dar că mama sa a venit să nască în această localitate, dar s-a reîntors în Caliacra, unde locuia tatăl său şi profesa, ca preot, iar ea, ca învăţătoare.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1953 din 6 octombrie 2004, a admis acţiunea reclamantei C.S.
A anulat hotărârea nr. 9450/8632 din 8 decembrie 2003, emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada cuprinsă între septembrie 1940 - martie 1945.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că din declaraţiile de avere din 9 septembrie 1940, rezultă că familia reclamantei, împreună cu reclamanta, a plecat din comuna Dragoş Vodă, judeţul Caliacra, în comuna Feteşti, judeţul Ialomiţa, acest lucru reieşind şi din situaţia de avere imobiliară rurală încheiată la 2 noiembrie 1940, precum şi din celelalte dovezi administrate în cauză, respectiv adeverinţa emisă de Departamentul cultelor nr. 8720/1959, din care rezultă că tatăl reclamantei a funcţionat ca preot, din martie 1937, până la octombrie 1940, la Parohia Mînşorova - Caliacra şi carnetul de muncă al mamei reclamantei, M.M.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a ignorat prevederile Legii nr. 189/2000, acordând drepturile reclamantei, fără a exista la dosarul cauzei, dovezi concludente.
Mai mult decât atât, s-au luat în considerare înscrisuri a căror date nu corespund celor din copia de pe situaţia de avere a numitului G.M.
Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aşa cum a fost completată şi modificată, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice.
Dovedirea situaţiilor prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
Din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că în septembrie 1940, reclamanta, împreună cu părinţii săi, M.G. şi M.M., au fost strămutaţi din Caliacra, în localitatea Feteşti, judeţul Ialomiţa, din motive etnice, ca urmare a schimbului de populaţie efectuat în urma Tratatului de la Craiova.
Astfel, din declaraţia de avere din 9 septembrie 1940 şi din situaţia de avere imobiliară rurală încheiată la 2 noiembrie 1940, rezultă că familia reclamantei, împreună cu aceasta, a plecat din comuna Dragoş Vodă, judeţul Caliacra, în comuna Feteşti.
Din adeverinţa emisă de Departamentul Cultelor de pe lângă Consiliul de Miniştri, emisă sub nr. 8720/1959, rezultă că tatăl reclamantei, M.G., a funcţionat ca preot din martie 1937, până la 1 octombrie 1940, la Parohia Mînşorova - Caliacra, de la 1 octombrie 1940, la 1 octombrie 1942, la Parohia Vizureni Brăila, iar după 1942, la Parohia Feteşti.
Din carnetul de muncă al mamei reclamantei, M.M., rezultă că aceasta a lucrat ca angajată la Şcoala Primară din comuna Srebarna, până în 1934 şi din 1 septembrie 1934, până la 1 octombrie 1940, la Şcoala de copii mici Mînşorova - Caliacra.
Casa de Pensii a municipiului Bucureşti a respins cererea reclamantei, pe considerentul că prenumele mamei nu corespunde celui din actele prezentate: M. ori Ma. şi, de asemenea, că petenta s-a născut la Feteşti. în 1933.
Or, prin sentinţa civilă nr. 2280 din 29 aprilie 2004, pronunţată de Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, s-a admis cererea reclamantei şi s-a dispus rectificarea actului de naştere al acesteia la rubrica prenumele mamei, în sensul consemnării prenumelui M., în loc de Ma.
Pentru considerentele expuse, se constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, motiv pentru care se va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1953 din 6 octombrie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2468/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2470/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
