ICCJ. Decizia nr. 2464/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2464/2005
Dosar nr. 5971/2004
Şedinţa publică din 12 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul P.V. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Cluj, solicitând anularea hotărârii nr. 11862 din 29 octombrie 2003 şi obligarea autorităţii pârâte la recunoaşterea calităţii de refugiat, cu acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în perioada aprilie 1944 - septembrie 1944, datorită temerii eventualelor persecuţii a trupelor ruseşti, a fost nevoit să părăsească localitatea de domiciliu, Bârlad şi să se stabilească în comuna Merişor.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 436 din 18 martie 2004, a respins, ca nefondată, acţiunea în contencios administrativ formulată de P.V.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamantul nu îndeplineşte condiţiile impuse de art. 1 din Legea nr. 189/2000, şi anume, refugiul în perioada menţionată să fi fost datorat persecuţiei etnice.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, P.V., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentul a susţinut în esenţă că în mod greşit prima instanţă i-a respins cererea, întrucât persecuţia etnică şi teroarea ocupaţiei a fost instaurată de trupele ruseşti, încă din iunie 1940, când în urma Tratatului Ribbentrop-Molotov au fost ocupate şi jefuite Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţei.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei legi, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice.
Din interpretarea acestor prevederi rezultă că obiectul şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate din motive etnice.
În cauză, însă, reclamantul s-a refugiat în aprilie 1944, din localitatea Bârlad aflată sub administraţie românească.
Or simpla temere că după intrarea trupelor ruseşti în ţară ar începe acţiuni de prigoană împotriva populaţiei, nu poate fi considerată persecuţie etnică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.V. împotriva sentinţei civile nr. 436 din 18 martie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2462/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2467/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
