ICCJ. Decizia nr. 2472/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2472/2005
Dosar nr. 6908/2004
Şedinţa publică din 12 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, la data de 31 ianuarie 2004, reclamanta G.B. a chemat în judecată Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, solicitând anularea hotărârii nr. 8748/8082 din data de 24 octombrie 2003, emisă de autoritatea pârâtă.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în mod greşit i-a fost respinsă cererea, întrucât este îndreptăţită să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000, având calitatea de persoană refugiată din motive de persecuţie etnică.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 608 din 30 martie 2004, a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantei G.B.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că data refugiului indicată de cei doi martori, prin declaraţiile autentificate, este anterioară datei limită prevăzută de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, respectiv 6 septembrie 1940, cât şi evenimentelor istorice soldate cu persecuţia etnică a persoanelor de naţionalitate română din Basarabia şi Bucovina de Nord.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, G.B., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că a depus o declaraţie a unui martor din care rezultă că s-a refugiat la data de 6 martie 1940, iar trupele ruseşti au intrat în Bucovina, la data de 26 iunie 1940.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile prevăzute de actul normativ, persoanele persecutate din motive etnice sau rasiale, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
Dovedirea situaţiilor prevăzute la art. 1 se face de persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
Prin declaraţia autentificată depusă la dosarul comisiei, martorii C.G. şi L.C. au arătat că reclamanta şi mama sa s-au refugiat din comuna Corceşti - Ucraina, judeţul Storojineţ, în România, la data de 6 martie 1940.
Această dată a refugiului indicată de martori este anterioară datei limită prevăzută de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cât şi evenimentelor soldate cu persecuţia etnică a persoanelor de naţionalitate română din Basarabia şi Bucovina de Nord.
În aceste condiţii nu se poate ajunge la concluzia că mutarea reclamantei din comuna Corceşti, judeţul Storojineţ, pe teritoriul de azi al României, în cursul lunii martie 1940, când Bucovina de Nord şi Basarabia erau teritorii româneşti, s-ar datora unor persecuţii etnice sau rasiale care să poată fi încadrate în ipotezele prevăzute de art. 1 din OG nr. 105/1999.
Pentru aceste considerente şi cum în cauză nu se constată nici motive de casare de ordine publică, se va respinge, ca nefondat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de G.B. împotriva sentinţei civile nr. 608 din 30 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2470/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2480/2005. Contencios. Anulare decizie C.N.A.... → |
|---|
