ICCJ. Decizia nr. 2467/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2467/2005
Dosar nr. 5974/2004
Şedinţa publică din 12 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul L.Ş. a solicitat anularea hotărârii nr. 12292, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Cluj, la data de 15 ianuarie 2004 şi obligarea pârâtei la recunoaşterea calităţii de refugiat, cu acordarea drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999, aşa cum a fost aprobată şi modificată.
În motivarea cererii, reclamantul a susţinut că împreună cu părinţii s-a refugiat în luna iulie 1941, din satul Văleni, comuna Călata, în satul Zam, comuna Sîncraiu.
A arătat că fiind de etnie maghiară, a suferit persecuţii din partea gardienilor publici ai Detaşamentului Poliţiei Călata.
Pe perioada refugiului, reclamantul a arătat că situaţia întregii familii a fost deosebit de grea, dat fiind confiscarea averii de către autorităţi.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 329 din 26 februarie 2004, a admis acţiunea în contencios administrativ.
A dispus anularea hotărârii nr. 12292 din 15 ianuarie 2004, emisă de pârâtă.
A obligat pârâta să recunoască reclamantului, calitatea de refugiat în perioada 15 iulie 1941 - 15 octombrie 1944 şi să-i acorde drepturile băneşti, prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată, începând cu data de 1 decembrie 2003.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamantul, copil fiind, a fost nevoit să se refugieze împreună cu familia, împărtăşind situaţia acesteia şi suportând consecinţele refugiului care s-au răsfrânt şi asupra sa.
Situaţia de fapt a fost dovedită, atât cu declaraţiile de martor ale lui P.F. şi G.V., cât şi cu procesul-verbal nr. 1026 din 18 mai 1951, întocmit de Vama Câmpia Turdei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că situaţia reclamatului nu face obiectul Legii nr. 189/2000, întrucât localitatea Văleni se afla sub administraţia Statului Român; că localitatea Văleni nu era sub ocupaţia regimului austro-ungar, aşa cum rezultă din lista eliberată de Arhivele Naţionale - Regiunea Cluj, iar cum schimbul de domiciliu nu a fost urmare a persecuţiei din motive etnice, nu pot fi acordate drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de dispoziţiile prezentei legi, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii din motive etnice.
Dovedirea situaţiilor prevăzute de art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
În cauză reclamantul L.Ş., datorită etniei maghiare, s-a refugiat împreună cu familia din localitatea Văleni, comuna Călata, în satul Zam, comuna Sâncraiu.
Această împrejurare a fost dovedită prin declaraţiile martorilor G.V. şi P.F., precum şi cu Decizia nr. 181815 din 27 iunie 1941, a Direcţiei Vămilor.
Este lipsit de relevanţă în susţinerea recursului, argumentul Casei Judeţene de Pensii Cluj, că localitatea Văleni se afla sub jurisdicţia românească.
Este chiar un argument în favoarea admiterii cererii reclamantului, în sensul persecuţiei etnice faţă de un cetăţean de origine maghiară care a fost nevoit să se refugieze în teritoriile ocupate.
Pentru considerentele expuse, Curtea constată că prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, motiv pentru care se va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei nr. 329 din 26 februarie 2004, a Curţii de Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2464/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2468/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
