ICCJ. Decizia nr. 250/2005. Contencios. Anulare parţială Hotărâre Guvern. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 250/2005
Dosar nr. 4686/2003
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 16 iunie 2003, sub nr. 3617, la Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, reclamanta R.N.P. R., prin Direcţia Silvică Hunedoara, a chemat în judecată pe pârâţii Guvernul României, Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, Consiliul Judeţean Hunedoara şi Consiliul Local Orăştie, judeţul Hunedoara, pentru ca în contradictoriu cu aceasta, să se dispună anularea poziţiilor 641, 642, 643, 644, 645 din Anexa nr. 5 la HG nr. 1352/2001 (M. Of. nr. 634 bis/28.08.2002), ca nelegale.
S-a mai solicitat să se constate că actul normativ nu poate fi luat în considerare, pentru a fi evacuată din imobil, întrucât pentru scoaterea acestuia din administrarea sa şi trecerea în administrarea Consiliului Local Orăştie era necesară emiterea unei hotărâri de Guvern individuală, aşa cum prevede art. 9 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, privind proprietatea publică şi regimul juridic.
De asemenea, s-a solicitat suspendarea executării actului administrativ, până la soluţionarea acţiunii, în temeiul art. 9 din Legea nr. 29/1990.
În motivarea acţiunii s-a precizat de către reclamant, că Direcţia Silvică Hunedoara are un drept de administrare al imobilului Cabana Ş., constituit prin Decizia nr. 195/1980 a Consiliului Popular Judeţean Hunedoara, nerevocat şi că în anul 2001 şi-a intabulat acest drept în cartea funciară.
De asemenea, s-a mai precizat că trecerea bunurilor din domeniul public al statului, în domeniul judeţean sau local, nu a fost aprobată în temeiul art. 9 din Legea nr. 213/1998.
Prin întâmpinările formulate, pârâtele au solicitat respingerea acţiunii, motivat de faptul că reclamantul nu a parcurs procedura prealabilă instituită de art. 5 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 29/1990, şi de împrejurarea că reclamantul nu şi-a dovedit dreptul existent şi recunoscut, care i-a fost încălcat, potrivit art. 1.
Pârâtul Guvernul României a invocat şi lipsa calităţii procesuale active a reclamantei.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin sentinţa civilă nr. 233, pronunţată la 2 iulie 2003, a respins acţiunea, precum şi cererea de suspendare a executării HG nr. 1352/2001.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că din actele dosarului nu a rezultat că anterior sesizării cu acţiune în contencios, reclamantul a parcurs procedura prealabilă prevăzută de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, că acesta nu are calitate procesuală activă, Direcţia Silvică Hunedoara fiind o unitate fără personalitate juridică în structura R.N.P.
Referitor la acest aspect, instanţa a mai constatat că nu poate fi reţinută nici ipoteza promovării acţiunii în numele şi pentru R.N.P., aceasta fiind semnată de directorul Direcţiei Silvice Hunedoara şi că nu s-a făcut nici dovada drepturilor existente prevăzute de lege şi care să fi fost vătămate prin adoptarea actului administrativ atacat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamanta R.N.P. R., prin Direcţia Silvică Deva, invocând nelegalitatea.
În motivarea recursului s-a susţinut că instanţa de fond a ignorat reclamaţia administrativă formulată de Ministerul Agriculturii şi Pădurilor, sub autoritatea căreia îşi desfăşoară activitatea, considerând-o suficientă în procedura invocării încălcării dreptului subiectiv.
De asemenea, s-a mai susţinut faţă de excepţia lipsei calităţii procesuale active reţinute, că, greşit s-a constatat că nu aveau împuternicire, deşi prin HG nr. 173/2001 privind reorganizarea R.N.P., precum şi a Regulamentului de funcţionare, anexă la acest act normativ, direcţia poate reprezenta interesele regiei în teritoriu, având calitate şi capacitate procesuală.
Şi în fine s-a mai arătat că au demonstrat şi dreptul existent conform art. 1, şi anume, un drept de administrare conferit prin Decizia nr. 195/1980, a Consiliului Popular al judeţului Hunedoara, care a devenit drept de proprietate, potrivit Legii nr. 15/1990.
Recursul este fondat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursul, faţă de actele dosarului, urmează să constate că hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, este nelegală şi netemeinică.
Rezultă că greşit, au fost reţinute excepţiile invocate de pârâtele-intimate, ca fiind întemeiate, actele dosarului infirmând încălcarea art. 5 din Legea nr. 29/1991, referitor la procedura prealabilă a lipsei calităţii procesuale a reclamantei şi a dreptului existent.
Referitor la prima critică, se constată că reclamaţia administrativă înaintată Guvernului, de către Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, sub autoritatea căreia îşi desfăşoară activitatea R.N.P., potrivit HG nr. 173/2001, existentă în dosarul de fond, este făcută în numele reclamantei, din conţinutul acesteia rezultând că a luat cunoştinţă de anexele actului care le încalcă drepturile, la sesizarea Regiei.
A nu acorda acestui act, calificare reclamaţiei administrative, ar conduce la o interpretare restrictivă a dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 29/1990, sens pe care legiuitorul nu l-a avut în vedere.
Şi cea de-a doua critică este fondată, rezultând că prin Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea R.N.P. aprobat prin HG nr. 173/2001, în cap. IV referitor la „atribuţiile şi limitele de competenţă ale directorului Direcţiei Silvice", la art. 18 se arată că acesta reprezintă şi susţine interesele regiei, în faţa organelor jurisdicţionale, având toate competenţele juridice prevăzute de legislaţia în vigoare.
Aşadar, directorul Direcţiei Silvice Hunedoara are capacitatea procesuală de a formula cereri în instanţă pentru R.N.P., situaţie în care excepţia trebuia respinsă.
În ce priveşte ultima critică referitoare la existenţa dreptului, rezultă că şi această excepţie este neîntemeiată, instanţa neluând în seamă Decizia nr. 195/1980, prin care i-a dat în administrare imobilul Cabana Ş. de către Consiliul Judeţean Hunedoara, drept ce nu a fost revocat, dimpotrivă, transcris în extrasul de C.F.
Cum instanţa s-a pronunţat numai pe excepţii. şi nu pe fond, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, admiţând recursul, urmează să caseze sentinţa atacată, cu trimitere, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de R.N.P. R., prin Direcţia Silvică Deva, împotriva sentinţei civile nr. 233 din 2 iulie 2003, a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată, cu trimitere, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2495/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2512/2005. Contencios. Anulare Hotărâre de... → |
|---|
