ICCJ. Decizia nr. 2512/2005. Contencios. Anulare Hotărâre de Guvern. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2512/2005
Dosar nr. 8477/2004
Şedinţa publică din 14 aprilie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 22 octombrie 2003, reclamanta Universitatea P. din Bucureşti a solicitat anularea HG nr. 803/2003, prin care s-a dispus trecerea, fără plată, a unor imobile situate în Bucureşti, din proprietatea privată a statului, în patrimoniul C.N.S.L.R. F., pentru I.E.S.S.
În motivarea acţiunii, reclamanta arată că imobilele în discuţie se compun din clădire Corp D şi terenuri în suprafaţă de 7296 mp, pe care se află 3 terenuri de tenis, ring de dans în aer liber, parcare şi spaţii verzi, ele aparţinând până în anul 1990, Academiei de Studii Social-Politice „Ştefan Gheorghiu", iar după desfiinţarea acesteia au trecut în patrimoniul Ministerului Învăţământului şi în administrarea Institutului Politehnic Bucureşti (în prezent Universitatea P. Bucureşti).
Mai arată că în conformitate cu prevederile art. 166 alin. (4) din Legea nr. 84/1995, modificată şi completată, baza materială a instituţiilor de învăţământ superior de stat este de drept proprietatea acestora şi că prin Ordinul nr. 3992 din 19 mai 2003, al ministrului educaţiei şi cercetării, s-a aprobat intabularea dreptului de proprietate asupra construcţiilor şi terenului din b-dul I.M., care fac parte din baza materială a reclamantei, aceasta obţinând numărul cadastral 5891/1.
Consideră că prin emiterea hotărârii pe care o contestă, i s-au adus grave prejudicii în ce priveşte dreptul de proprietate asupra imobilelor menţionate, drept ce i s-a conferit de lege.
Prin precizarea de acţiune depusă ulterior, reclamanta înţelege să solicite anularea HG nr. 803/2003, numai în ceea ce priveşte aprobarea trecerii terenurilor de tenis, a ringului de dans în aer liber, a parcării şi a spaţiilor verzi în discuţie în patrimoniul C.N.S.L.R. F., pentru I.E.S.S.
Guvernul României a formulat întâmpinare, prin care invocă excepţia lipsei calităţii procesuale a reclamantei, susţinând că aceasta are numai un drept de administrare asupra terenurilor respective, dreptul de proprietate aparţinând statului român, astfel că reclamanta nu justifică legitimitatea procesuală în cauză.
Referitor la fondul pricinii, cere ca acţiunea să fie respinsă pentru că hotărârea contestată a fost adoptată cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 24/2000, ale HG nr. 555/2001, ale Legii nr. 213/1998 şi ale Legii nr. 90/2001, ţinându-se cont că prin HG nr. 115/1990, imobilele care au aparţinut Academiei de Studii Social-Politice, au fost trecute în administrarea Ministerului Învăţământului.
Ministerul Administraţiei şi Internelor a depus la dosar cerere de intervenţie în interesul pârâtului Guvernul României, admisă în principiu de către instanţă, cerere prin care solicită ca acţiunea să fie respinsă pentru lipsa calităţii procesuale active sau pe fond, pentru că reclamanta nu a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra imobilelor în discuţie, aceasta având numai un drept de administrare asupra lor.
În cauză s-au administrat probele cu înscrisuri şi expertiză topografică pentru identificarea terenurilor pretinse de reclamantă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1713 din 14 septembrie 2004, a admis acţiunea, în sensul că a anulat în parte HG nr. 803/2003, şi anume, în ce priveşte trecerea, fără plată, din proprietatea privată a statului, în patrimoniul C.N.S.L.R. F., a terenului în suprafaţă de 7296 mp, situat în Bucureşti, teren pe care se află 3 terenuri de tenis, ring de dans, parcare şi spaţii verzi, a respins, ca neîntemeiată, cererea de intervenţie şi a obligat pârâţii şi intervenientul la plata sumei de 10.071.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.
Instanţa reţine, în motivarea sentinţei, că Guvernul a dispus asupra unor bunuri care nu se mai aflau în proprietatea privată a statului, depăşindu-şi competenţa prevăzută de Legea nr. 90/2001, fără să ţină cont că în baza art. 166 alin. (4) din Legea nr. 84/1995, reclamanta a devenit proprietară asupra terenului în discuţie.
Împotriva sentinţei au declarat recurs, pârâţii Guvernul României şi C.N.S.L.R. F.
C.N.S.L.R. F. nu a timbrat şi nici nu a motivat recursul şi cum prioritară este problema timbrajului, urmează ca recursul acesteia să fie anulat ca netimbrat, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 din OG nr. 32/1995, instanţa reţinând că recurenta nu a achitat taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar aferente cererii pentru exercitarea recursului, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 şi art. 3 alin. (1) din OG nr. 32/1995.
Guvernul României critică sentinţa pentru nelegalitate, susţinând că reclamanta nu a dovedit calitatea de proprietar asupra terenurilor în discuţie, ordinul emis de Ministerul Educaţiei şi Cercetării neputând suplini certificatul de atestare a dreptului de proprietate.
Mai susţine că imobilele, inclusiv mijloacele fixe şi obiectele de inventar, ce au aparţinut Academiei de Studii Social-Politice au trecut în administrarea Ministerului Învăţământului, în baza HG nr. 115/1990, dată în aplicarea Decretului - lege nr. 30/1990, iar ulterior Institutul Politehnic Bucureşti a primit dreptul de a le administra.
Cum imobilul în cauză a trecut în proprietatea statului, iar Guvernul este administratorul general al proprietăţii statului, consideră că legal a dispus asupra acestuia.
Recursul declarat de Guvernul României este nefondat, pentru considerentele care se vor arăta în continuare.
Prin HG nr. 803/2003 s-a dispus trecerea, fără plată, a unor imobile proprietate privată a statului, situate în municipiul Bucureşti, în patrimoniul C.N.S.L.R. F., pentru I.E.S.S.
Intimata-reclamantă, prin precizarea acţiunii, a înţeles să conteste numai parţial hotărârea, şi anume, pentru terenul în suprafaţă de 7296 mp, pe care se află 3 terenuri de tenis, ringul de dans în aer liber, parcare şi spaţii verzi, considerând că este proprietară asupra acestora, opinie însuşită şi de către instanţa de fond.
Trebuie avut în vedere că prin HG nr. 55/1990 s-a dispus desfiinţarea Academiei de Studii Social-Politice, situată în b-dul A.P., clădirile şi întreaga bază materială a acestei instituţii trecând în patrimoniul Ministerului Învăţământului - Universitatea Bucureşti şi Institutul Politehnic Bucureşti.
Ulterior, prin Ordinul nr. 7134 din 29 ianuarie 1990, al ministrului învăţământului, prin protocolul de predare-primire a patrimoniului Academiei de Studii Social-Politice şi prin procesul-verbal de predare-primire s-a făcut o împărţire a acestui patrimoniu către intimată, Universitatea Bucureşti, Institutul de Teorie Socială şi Politologie şi C.E.P.E.C.A., intimata primind în patrimoniu, printre altele, bunurile ce fac obiectul acţiunii de faţă.
La solicitarea intimatei, ministrul educaţiei şi cercetării a emis Ordinul nr. 3992 din 19 mai 2003, prin care a aprobat intabularea dreptului de proprietate asupra imobilelor - construcţii şi teren, situate în Bucureşti, care fac parte din baza materială a Universităţii P. Bucureşti, menţionate în anexa nr. 4 la ordin, în care se include şi suprafaţa de 7296 mp teren cu amenajările făcute pe acesta.
În ordin se prevede expres că ţine loc de certificat de atestare a dreptului de proprietate.
În baza acestui ordin intimata a solicitat înscrierea terenului în Registrul de Carte Funciară, având numărul cadastral 5899/1.
Conform prevederilor art. 166 alin. (1) din Legea nr. 84/1995, republicată, „Baza materială a învăţământului de stat constă în întregul activ patrimonial al Ministerului Educaţiei Naţionale, a instituţiilor şi unităţilor de învăţământ şi de cercetare ştiinţifică din sistemul de învăţământ emitent la data intrării în vigoare a prezentei legi, precum şi în activul patrimonial redobândit sau dobândit ulterior".
Alin. (4) al aceluiaşi articol stabileşte că „Baza materială a instituţiilor de învăţământ superior de stat este de drept proprietatea acestora (...)".
E indiscutabil că intimata a primit în administrare o parte din baza materială a Academiei de Studii Social-Politice, printre care şi terenul în suprafaţă de 7296 mp, pe care se află 3 terenuri de tenis, un ring de dans în aer liber, parcare şi spaţii verzi, încă din anul 1990, iar în temeiul art. 166 alin. (4) din Legea nr. 84/1995, aceste bunuri au devenit proprietatea sa.
Ca atare, susţinerea Guvernului României că tot statul este proprietarul bunurilor respective, iar intimata este numai administratorul lor, nu poate fi reţinută ca fiind reală.
Dimpotrivă, de la data intrării în vigoare a Legii nr. 84/1995, a învăţământului, respectiv de la 31 august 1995, bunurile aflate în patrimoniul intimatei la acea dată au devenit proprietatea acesteia.
Cum la data adoptării HG nr. 803/2003, bunurile în litigiu nu mai făceau parte din proprietatea privată a statului, ca atare, Guvernul României, în calitate de administrator general al proprietăţii statului, nu avea competenţa să mai dispună asupra unor bunuri proprietatea unei persoane juridice.
Astfel fiind, reţinându-se că hotărârea pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică, se va respinge recursul declarat de Guvernul României, ca nefondat, în temeiul art. 299 şi 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul declarat de C.N.S.L.R. F. Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1713 din 14 septembrie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Guvernul României împotriva aceleiaşi sentinţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 250/2005. Contencios. Anulare parţială... | ICCJ. Decizia nr. 2513/2005. Contencios. Anularea parţială a... → |
|---|
